SCRISOARE
nu am timp să mai fiu copil
mama lasă-mă să mă desprind
aşa-i spuneam până când lacrimile ei
se întindeau ca o cascadă
sub tălpile mele
atunci tata punea scânduri în ferestre
şi tăcea iar eu strigam
anii să intre pe sub uşă
prin horn
peste ochii mei
peste sufletul meu
departe de acasă mama
îl caut pe Dumnezeu în fiecare zi
ca într-o vânătoare de comori
timpul calătoreşte mai mult decât mine
dar niciodata nu îşi ia bilet întors
eu
sunt aşa cum ma ştii
doar uneori atunci când îmi vorbesc
mi se face dor
şi mi-e teamă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu