vineri, 27 mai 2011

am citit:www.8aurelian3.wordpress.com

Traiesc…


Traiesc intr-o lume foarte ciudata. Da, multi ciudati, putini verticali, dar toti au un defect acceptat de celalalt membru al societatii: sunt oameni. As tinde sa ma arunc in primu' grup. Traind cu ei, ajungi sa faci parte din cerc. Si ajungi sa te intrebi: defapt eu cine naiba sunt?

Da, traiesc intr-o lume foarte ciudata. Atat de ciudata incat Tu, draga blogule, ai ajuns sa imi devii parte eliberanta din abureala asta numita Lume. Aici probabil sunt alti ciudati, cu alte etichete, dar macar aici nu trebuie sa ii vad. Refuz sa cred ca lumea ta e la fel ca realitatea mea.

Nu, nu, nu…asa as urla zi de zi. Deschid ochii si realizez: alta zi, aceasi realitate. Aici e liniste, e altfel. Nu tipa nimeni, nu isi ascute nimeni unghiile pe trupul meu, nu incearca sa imi arate ca sunt ceea ce nu sunt, esti tu si cu mine. Aveam nevoie de un loc unde sa gasesc ceea ce nu am gasit de mult timp: multa intelegere.

Si de data asta voi scrie, nu te voi arunca intr-un colt al vietii mele, lasandu-te sa mori, ca un ciot de copac ingropat de ape. Mi-ai sarit in ochi cand eram spre ape intunecate si mi-ai aratat la nevoie ca nu conteaza unde traiesti, in ce realitate, important e sa tii ochii larg deschisi. Pana intr-o zi…

Niciun comentariu: