duminică, 5 iunie 2011

am citit: liviu ofileanu

Traumdeutung

știu de câțiva ani că sunt urmărit
și de-aceea port în buzunarul de la piept
oglinda care-mi bretonează ceafa,
burduhănosul om de mâine
predicând fericirea cu mutra mea în avans
și căruia i se rupe de mine: ăsta mic-de-tot, un bob de orez,
de lacrima și înjurătura asta:

bă prietene, Io nu mă cred bulankamon
și mie nu mi se fâlfâie de tot și de toate,
Io nu-s un supersătul,
pun suflet în fiecare apostrof
și-n orice palmă dată.

trebuie să recunosc: n-am piștarii tăi,
nu am orgoliul tău de pitic umflat cu viagra,
nu am mutra ta de ornitorinc
folosit la depistarea cărăbușilor metafizici,
am și Eu orașul meu imaginar,
am și Eu femeia vieții mele,
am și Eu pe dracul să mă ia din lumea lui boc
să mă ducă în praznic fără surle și trâmbițe
ca să stau la masă cu kant și eminescu
ce om era eminescu! dar kant,
ce om era kant!

am o viață curată / o sculă normală / vise banale:
o casă la țară, părinții să nu moară niciodată
și încă trăiesc în cimitir ca omul din ținutul gadarenilor
și încă fac dragoste în ciuda omnipotenților
cu aceeași fată de douăzeci de ani
care a împărțit cu mine un măr o noapte un destin
a încărunțit pentru mine nebunie de păr
și a murit și a înviat cu numele meu pe buze
un balon de săpun
plutind peste orașul nepăsător, no.

Niciun comentariu: