am citit: unsimpluom.blogspot.com

O superproductie...

Vorbea cineva, zilele trecute, de un posibil scenariu de film - intoarcerea la putere a lui Ceausescu. Cred ca personajul principal ar trebui sa fie cel colectiv, in acest caz. Multimea de politicieni si de afaceristi care, dupa 1990, s-au imbogatit peste noapte, in societatea asa-zis capitalista a Romaniei. Si care au promovat, vezi Doamne, ideile economiei de piata, ale democratiei, tra-la-la si tra-la-la. Ideea lor principala nici pomeneala sa fi fost democratia. Ci doar sa scape din chingile comuniste, ca sa aiba o singura liberate, aceea de a fura. Si acum sa-l vezi pe Ceausescu reintronat, ca un zeu, cu puteri depline, la Comitetul Central. Punctul culminant al filmului ar trebui sa fie transformarea peste noapte a tuturor "democraticilor", care se vor arunca la picioarele vechiului si noului stapan, plangand in hohote si spunand asa : iertati-ne, tovarasu', ca noi n-am stiut ce facem in 1989. Ca nu v-am sustinut, ca nu v-am aparat. Dar sa stiti ca noi, parazitii societatii, curvele cu chip de doamne din inalta societate, hotii cu chip de afaceristi, potlogarii cu chip de politicieni, limbistii cu chip de analisti politici, mancatorii de cacat cu chip de sindicalisti, noi toti, tovarase, toti am fost in acesti ani cu gandul la Cauza. Va amintiti ce se povestea in 1989, ca Ceausescu era in elicopterul cu care fugise de pe cladirera CC-ului si la un moment dat i-ar fi intrebat pe piloti daca ei cred in Cauza. Adica in socialism. Va dati seama, acum, cand nea Nicu ar fi din nou mare si tare, cum s-ar arunca toate "varfurile" politice si economice ale Romaniei postdecembriste la picioarele stapanului, sa-i linga pantofii si sa spuna ca ei au avut Cauza in suflet, in toti acesti 21 de ani. Capitalisti, democrati? Sa fim seriosi! N-am avut si nu avem decat smecheri care s-au folosit de "principii", ca sa ajunga la ciolan, si sa-l tina cat mai mult in propriul buzunar. Toti acesti cioflingari ar fi in stare acum sa linga in fund orice stapan, doar-doar sa-si pastreze ei averile. Si capul pe umeri. Ce transformare ar fi! Ce spectacol! Un film de vis! Sa vina iar Ceausescu la putere. Nu ca mi-as dori asa ceva, departe de mine gandul asta. Mi-ar placea insa spectacolul "elitelor" noastre, capabile sa treaca de la comunism la capitalism si apoi din nou la comunism, dupa cum bate "vantul". Ca sa ne dam seama, din acest jalnic tablou, cine sunt cu adevarat cei care ne-au condus pana acum. Si sa avem mai clar raspunsul la intrebarea - din cauza cui s-a ales praful de tara asta...

Oare asa sa fim?

Intrebarea cea mai delicata pentru noi, romanii, e de ce, de 21 de ani incoace, suntem papagali. Sau altii ne trateaza ca pe niste papagali. Sau conducatorii nostri considera ca e mai bine sa fim papagali. Sau cei mai destepti dintre noi - vezi aici intelectualitatea - considera ca a fi papagal e totuna cu a fi destept. E drept ca pe vremuri se numea snobism. Dar poate ca am trecut de acea bariera, in care snobul era mult mai putin curajos in a copia totul, asa cum o facem sau cum ni se impune sa facem azi.

Ma gandesc la orice. Pentru ca in orice domeniu putem fi papagali si chiar ni se ofera aceasta "sansa", dupa 1990 incoace. Sa mancam ca altii, sa dormim dupa modelul altora, sa facem sex dupa manualele altora, sa muncim dupa reguli de import, sa gandim dupa sabloanele pe care altii le-au gandit. Sa scriem, da, sa scriem, dupa cum altii considera ca e bine. Nu intamplator presa noastra "de ziare", vorba unui film clasic romanesc, s-a transformat intr-un urias malaxor de funduri goale, femei gonflabile, scandaluri orale si anale. Ca de, cica asta e formula din strainatate, ca sa faci rating - sper ca am scris corect - adica sa ai cititori. Asa am auzit ca ar fi facut companiile straine care au investit in presa romaneasca - studii de piata. Sa vada ce vor romanii sa citeasca. Si a rezultat - vezi Doamne - ca asta vor romanasii nostri - poze multe, text putin, ca "este" prosti si cu mintea "obosita", drept pentru care cele mai "bune" ziare ar fi alea cu multe poze.

Astia suntem cu adevarat?!...

MIERCURI, 1 DECEMBRIE 2010

Cat de buna e Romania cu noi sau cat de buni suntem noi cu ea? E o relatie de prietenie sau cele doua parti - poporul si tara - mai degraba se suporta, la limita dusmaniei? Romanii se plang de tara. Cel putin azi. Macar ei au gura si pot vorbi. Dar tara, ca o entitate din care se poate intelege pamantul ori sufletul natiunii, ea se poate plange de popor? Oamenii spun asa - ca tara nu le da pe cat ar vrea sau ar avea ei nevoie. Dar si tara, la randul ei, ar putea spune ca nu se alege cu prea multe de la poporul ei. Oare de cand a inceput sa scartaie relatia asta intre popor si tara? Pentru ca daca stam si ne uitam la scenele de lupta din urma cu sute de ani, vedem ca poporul iesea la razboi ori de cate ori tara era in primejdie. Acelasi popor lucra cu spor, in timp de pace, pentru ca tara sa se dezvolte si sa fie tot mai frumoasa. Atunci se putea spune ca era o relatie de prietenie intre popor si tara. De dragoste chiar. Ceea ce unii defineau drept patriotism. Asa cum erau sentimentele romanilor fata de tara lor. Pe cand azi a devenit desuet sa spui ca esti patriot. De parca rusinea ar trebui sa ti se intipareasca pe frunte, daca afirmi ca-ti iubesti tara. Cel putin sa rostesti asta doar in gand, ca sa nu te faci de ocara! Mult mai "cool" e sa spui ce bine e la altii, in alte tari, cum traiesc ei, ce sosele au, ce traditii, ce gandire, ce organizare, ce pensii, ce salarii, ce vacante, ce paduri. La noi totul e varza. Da, da, varza pare a fi acum principalul fel de "mancare" inghitit de romani. Si nu numai din cauza lipsei de bani, dar mai ales de la speranta moarta si ingropata. Sau cel putin lasata pe marginea gropii, in speranta unora la invierea din cel de-al doisprezecele ceas. Asta s-ar traduce si prin mintea romanului de pe urma. De a-si redescoperi tara. Si a o iubi. Din nou. Probabil ca poporul si tara ar trebui sa fie una si aceeasi forma. Asa ar fi normal. Poate ca tocmai de la despartirea asta - eu sunt eu, tara e altceva - vine si felul in care o ducem in ziua de azi. Fiecare pentru el. Fiecare in patratica lui. Cine se mai gandeste la binele comunitatii, al tarii? A fost oare ziua romanilor pe 1 decembrie? Sau doar a tarii? Nu mi s-a parut ca lumea ar fi sarit in sus de bucurie, in prima zi a lui decembrie, macar în 2010. Ca si in anii anteriori. Unii compatrioti de-ai nostri s-au limitat la imbranceli pentru un carton cu mici sau cu fripturi, asezonate cu aburindele pahare cu vin sau tuica. Ceilalti au fost inchisi in casa de frig si lapovita. In patratica lor. Fiecare cu a lui. Dar tara? Ea in ce patratica a incaput?...

Nu vreau sa pup in fund

Tin minte ca m-am dus odata la un ziar si directorul de acolo, inainte sa-mi aprobe angajarea, mi-a pus o intrebare. Nu stiu daca era de incercare sau de rutina ori pur si simplu dorea sa-mi dea de inteles cum e cu “politica” ziarului. M-a intrebat direct, ca la fotbal – tu cu ce partid tii? Exact ca si cum ai intreba cu ce echipa tii. I-am raspuns, sincer, pentru ca asta e si realitatea mea – cu niciunul. E adevarat ca am mai avut de-a face cu o intrebare similara – cu ce partid tin? Dar atunci cel care ma apelase nu era director, ci om de cultura. Va las pe dumneavoastra sa alegeti ce fel de cultura – a cartofului, a verzei. Cel care m-a intrebat era actor. Nu mi s-a parut sa fie cu adevarat asa ceva, dupa felul in care vorbea si gandea. In fine. Nu inteleg nici idea asta de “a tine” cu cineva. Culmea e ca nu am fost intrebat ce ideologie imbratisez, ce idei politice. Nu, doar ce partid am la suflet. Adica, mai bine zis, ce gasca. In tara asta, oricum, nu exista ideologii. Numai gasti.

Ma intorc insa la intrebarea pe care mi-a pus-o directorul de ziar. Pentru ca de 17 ani, de cand sunt in presa, am vazut, asa cum a vazut toata lumea pana la urma, mai mult sau mai putin, fara sa fie neaparat in presa, am vazut - deci – o gramada de ziaristi care numai ziaristi nu sunt. S-au pus in realitate in slujba unor partie. A unor cercuri politice, economice. In numele vreunei ideologii, cumva? Hai sa fim seriosi! Pentru bani. Pentru avantaje de tot felul. Pentru masini, case, pentru ei si neamurile lor, pana la a saptea spita. Sigur ca atunci cand ii vezi pe la televizor mancand rahat pentru “binele” poporului, te uiti la ei si zici ca sunt ingeri cu stiloul in mana, veniti pe pamant sa imparta dreptatea, sa faca curatenie, sa dea de pamant cu jigodiile din politica, din finante, sa lupte impotriva coruptiei, a mafiei. Fara ca spectatorii, poporul, sa vada totusi, din primul moment, ce este dincolo de sticla televizorului, care este realitatea hada, aceea a unor slugoi unsurosi, care-si zic jurnalisti.

Cineva ma intreba odata – tu de ce esti asa de fraier si traiesti doar din salariu? Uite asa sunt eu, i-am raspuns. Eu sunt cu reportajele mele. Bat tara in lung si-n lat, cunosc oameni, locuri, imi rup pantofii prin toate rapele si noroaiele, ba mai era sa ma muste si un sarpe la un moment dat, o vipera cu corn. Dar asta sunt eu. Si ma simt mai bine asa. Chiar daca n-am bani, uneori nici sa trec strada. Insa nu mi-a placut niciodata sa fiu inregimentat, sa fac parte dintr-o turma, dintr-o gasca, sa ling blide, sa pup in fund, sa zic “sa traiti, sefule!”. Pentru ce, pentru o mana de arginti?

Ce ar trebui sa faca politicienii romani?

Sa taca. Atat. Si sa faca. Daca au ce. Daca ii duce capul. Daca nu, sa plece. Si sa aiba curajul sa recunoasca – nu pot. Nu stiu. N-am auzit in ultimii 20 de ani politicieni care sa recunoasca – nu pot, nu stiu. Si aproape toti au fost la putere. Nimeni n-a spus, dupa ce a plecat din fotoliul puterii, lasand in urma sa dezastru, ca n-a putut, ca n-a stiut. Toti sunt specializati in acelasi mod, la aceeasi „scoala”, a minciunii. A vorbelor fara fond. Toti cauta explicatii. Sau muta discutia in alta parte, cand dau de intrebari incomode pentru ei. Cam asta stiu sa faca politicienii romani. Dar macar un lucru ar putea – sa taca. Si sa plece. Poporul roman poate fi condus si altfel. De oameni. Nu neaparat de politicieni. De oameni. Fara partide, fara interese, fara carnet rosu sau albastru sau portocaliu sau de cine stie ce alta culoare. De oameni. De asta are nevoie Romania. De oameni. Si sunt. Destui. Foarte multi. Dintre cei tacuti, care stau pe margine si asteapta. Asteapta o viata mai buna, care nu mai vine. Dar ajunge cu asteptarea. Gata cu politica. Nu asta e solutia pentru o tara aflata in colaps. Nu politica. Ci oamenii. Nu carnetele de partid, ci oamenii. Nu hartiile. Suntem o tara in care hartiile ii fac pe oameni. Diplomele. Toti cei din politica se dau mari specialisti. Ne flutura diplome de master, de doctori, obtinute in toate partile lumii. La ce bun? Ce-au facut politicienii cu diplomele? Au ingropat Romania in datorii, in mizerii de tot felul. Nu diplomele salveaza tara. Ci oamenii. Doar oamenii. Pentru ca mai presus de profesionalism, de care nu ma indoiesc in legatura cu necesitatea lui, sta totusi altceva. Onestitatea. Dragostea de tara. Vointa de a face bine. Degeaba ai diplome, daca esti o carpa, un hot. La conducerea Romaniei trebuie sa vina oameni. Nu politicieni, nu cei care ne flutura diplome goale de continut. Adevaratii profesionisti nu vorbesc despre scolile pe care le-au facut. Adevaratii profesionisti fac ceva concret. Fac. Si tac.

Tara lupilor

Lupii si oile. Lupii au furat de-au stins, de 20 de ani incoace. S-au ghiftuit. Au strans averi nemasurate. Si cei de la putere si prietenii puterii. Cum sa simta ei criza acum? Oile, in schimb, au trait de azi pe maine. Cu capetele plecate si cu speranta unor zile mai bune. Care n-au mai venit. Si acum li se taie salariile, pensiile, indemnizatiile. Oilor. Doar lor. Tot de la ele se taie. Dar de la lupi? De la ei ce se taie? De la ei nu se poate. Ei sunt la putere. Ei si fratii lor. Cumnatii, verii, partenerii de afaceri. De la ei nu. Nimic! Ei stau linistiti. In palatele lor, in limuzinelor lor. Mai coboara, ce-i drept, din cand in cand, in mijlocul poporului de oi. Ei, sefii, smecherii. Sa ne spuna ca trebuie sa ne sacrificam. Noi, oile. Sa acceptam. Sa ne fie taiate salariile, pensiile, indemnizatiile. Sa ne fie taiata chiar si viata, la o adica. De ce nu? Noi trebuie sa ne sacrificam. Nu asa a fost mereu? In tara asta. Doar talpa tarii s-a sacrificat. In razboaie, in alte nenorociri. Oile. Si asa sunt multe, nu? Dintre ele pot sa piara o mie, un milion. Nu conteaza. Nu se poate, in schimb, sa piara vreun lup. Lupii sunt putini. Bogati, dar putini. Ei sunt un "bun" national, nu? Ei nu se pot sacrifica. Ei nu pot pieri. Doar oile sunt chemate pe esafodul restructurarilor. Si vor pieri. Toate? Posibil. Vor ramane doar lupii. In final. Tara lupilor. Romania...

MARȚI, 11 MAI 2010

de ce sa nu recunoastem ca am ajuns in situatia de azi din cauza noastra, a tuturor?! de 20 de ani incoace ne facem ca…facem. reforme, schimbari, strategii. “chestii, socoteli” – vorba unui personaj de film. si? la ce ne-au folosit? nimeni n-a vrut cu adevarat reforma. sa ramana totul nemiscat. era mai bine pentru toti. si pentru politicieni, si pentru popor. cati aveau curajul unor schimbari profunde? care ar fi zdruncinat niste interese. nu numai macro, ci si micro. sa nu uitam frica de schimbare de dupa ’90. facusem o revolutie, cica, dar nimeni nu dorea schimbari majore. doar ceva carne prin macelarii. si ciunga la discretie. dar reforme? invatamantul, de pilda. cine ar fi vrut o reforma adevarata? cei care se autointituleaza profesori, desi mare parte din ei n-au nici talent, nici pregatire profesionala? pai reforma i-ar fi eliminat din sistem! sa schimbam din temelii programa scolara? vai de mine, pai ar fi dat faliment industria tipariturilor didactice, din care se scot bani grei de 20 de ani incoace. in sanatate reforma? aoleo! nici sa nu spui asa ceva in fata doctorilor si asistentelor care iau la greu spaga! pai reforma ar da de pamant cu acest “obicei”. iar exemplele pot continua la infinit, in toate domeniile. cand se va face ceva in tara asta? cand poporul nu va mai fi ipocrit. vorba aia, cu fundul in doua luntri…

am avut o discutie, de curand, cu un tip. este peste medie ca nivel social. mi-a spus asa - imi pare rau ca nu m-a dus capul sa fur si eu, cum au furat aia care acum sunt miliardari si au dat tunuri peste noapte. m-a consternat atitudinea asta. pana la urma nu-i punem la zid pe smecheri, ci mai degraba ii aplaudam. pe ceausescu l-am impuscat ca traia in huzur. cine i-a luat locul? niste parliti, ca noi toti, care mureau de foame in anii ’80. dar cand au ajuns la ciolan, fostii parliti au ajuns sa faca la fel ca nea nicu – traiesc in huzur. si au uitat de unde au plecat. ce s-ar intampla azi daca smecherii ar disparea? ar veni altii in locul lor. si ar fura la fel. stiu ca pare dur ceea ce spun acum. dar nu trebuie sa evitam sa ne uitam in oglinda si sa vedem cine suntem cu adevarat. sa ne dam seama ca ne este rau din cauza noastra. am vazut destule exemple, de ani si ani incoace. si mi-am dat seama ca ne meritam soarta. din pacate!

Inca un exemplu de "romanism". cu ani in urma, iarna, in centrul bucurestiului. la o intersectie. era gheata pe marginea trotuarului. nu aveai cum sa ocolesti. calcai si daca nu erai atent cadeai in fund. ce faceau romanii, trecatorii? unii se oprisera sa “admire” cum femei sau batrani aluneca si cad. unii poate riscau sa-si rupa o mana, un picior. NIMENI nu s-a gandit sa faca ceva, orice, sa termine cu problema. sa vina cineva de la un magazin din apropiere si sa puna sare, sa se topeasca gheata. nu! romanii stateau pe margine si radeau. flegmos. cum unii cad si se lovesc. durerea unora era motiv de haz pentru altii. atunci mi-am zis ca asta este una dintre imaginile emblematice ale romaniei – PROSTIA!

am tinut cu dintii de optimism. am vrut sa cred ca poporul acesta mai are o sansa. ca raul nu e atat de extins. dar cu fiecare zi am constatat ca realitatea e cu totul alta, iar ipocrizia atinge cote greu de imaginat. oameni de la care te astepti sa fie deosebiti prin gandire si comportament se dovedesc a fi niste lichele ordinare. asa mi-am dat seama ca sunt un fraier daca mai sper in redefinirea acestei tari, in capacitatea romanilor de-a se reinventa, in privinta mentalitatilor si a felului de-a se purta. avem “domni” si “doamne” cu duiumul. avem o “lume buna” extraodrinara. folosim cuvinte frumoase. vedem la televizor specialisti, intelectuali “fini”, auzim pareri care se vor “destepte”. fals! numai falsuri. strainii ne privesc rau. si pe buna dreptate. suntem duplicitari. nu ne tinem de cuvant. nu cautam calea simpla, cinstita. preferam sa muscam, decat sa mangaiem. mai bine sarim la bataie unii impotriva altora, decat sa ne unim.

s-a spus ca turnatorii erau specifici erei comunismului. fals! turnatoria, urmarirea mailurilor, a messurilor, a telefoanelor reprezinta azi un sistem al delatiunii nu numai aplicat la noi, dar chiar perfectionat in vremurile moderne. ce ii face pe turnatori sa fie turnatori? nici pomeneala “patriotismul” sau banii. ci placerea de a face rau altora. cu precadere celor mai destepti, care au sanse de reusita in cariera. pentru ca da, asta e romania – tara in care daca esti prea destept devii periculos pentru cei din jur. tara in care oamenii destepti risca mai degraba un pumn in cap, decat sa primeasca incurajari. cine sunt la noi “valorile” neamului? cine sunt cei care ar trebui sa fie varful de lance al inteligentei? elitele. sunt asemenea oameni in neamul romanesc, ce-i drept. dar ei se afla peste hotare.

las' ca-i "bine" si-asa. dupa ce ne-am "exportat" valorile, am ramas, din '90 incoace, cu conducatorii pe care-i meritam...

JOI, 8 APRILIE 2010

Daca ai un calculator si s-a blocat, il restartezi. Daca e plin de virusi, il devirusezi. Daca in casa ta e mult praf, faci curatenie, arunci gunoaiele, stergi praful. Daca in frigider e mancare stricata, o arunci la cos. Daca televizorul s-a stricat, cumperi unul nou. Daca esti bolnav, arunci boala din tine, cu medicamente sau prin operatie.

Dar ce se poate face cu tara asta, plina de coruptie, hotie, talharie, marsavie? S-o restartam, s-o curatam de virusi, de gunoaie. Daca vrem. Daca putem. Pentru ca alternativa ar fi sa acceptam mancarea stricata. Sa inhalam fara cartire aerul plin de gunoaie. Si sa ne lasam creierul si sufletul cuprinse de virusi. Oare putem sa ne curatam de mizeriile astea?!..