Oamenii sunt adesea neintelegatori, irationali si egoisti…
Iarta-i, oricum.
Daca esti bun, oamenii te pot acuza de egoism si intentii ascunse…
Fii bun, oricum.
Daca ai succes, poti castiga prieteni falsi si dusmani adevarati…
Cauta succesul, oricum.
Daca esti cinstit si sincer, oamenii te pot insela…
Fii cinstit si sincer, oricum.
Ceea ce construiesti in ani, altii pot darama intr-o zi…
Construieste, oricum.
Daca gasesti linistea si fericirea, oamenii pot fi gelosi…
Fii fericit, oricum.
Binele pe care il faci azi, oamenii il vor uita maine…
Fa bine, oricum.
Da-i lumii tot ce ai mai bun si poate nu va fi niciodata de ajuns…
Da-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.
La urma urmei este intre tine si Dumnezeu…
N-a fost niciodata intre tine si ei, oricum.
1. Fii busola nu calauza.
2. Invata sa dansezi, ca sa te obisnuiesti cu miscarile ritmate ale sufletului. Sufletul nu se poate modela intr-un trup lipsit de armonie.
3. Sa nu te increzi in nimic; insa pastreaza pururi speranta.
4. Sa afli cat pretuiesti doar prin ceilalti.
5. Sa apari numai si numai cand e adevarata nevoie.
6. Daca vrei sa ghicesti soarta unui om, lauda-l.
7. Cerceteaza omul, nu oamenii.
8. Sa ai dorinta dupa putere: numarul oamenilor care vor e la fel de mare pe cat de mic e numarul oamenilor care pot.
9. Experienta ii face pe batrani ingaduitori.
10. Bazeaza-te pe instinct!
11. Pastreaza jocurile copilariei; viata omului nu e decat o copilarie prelungita.
12. Nu face risipa de sfaturi cu prietenii sau cu cei apropiati. Sfatul e un lucru sfant.
13. Satira nu indreapta pe nimeni. Blandetea, da.
14. Sa nu recunosti ca superior decat un om mai bun ca tine.
15. Nu-i cere vecinului spicele pe care vantul le-a luat de pe campul tau si le-a dus pe ale lui: maine, vantul care va bate din directia opusa ti le va aduce inapoi.
16. Iarta-l pe cel ce te raneste, daca o face cu arma adevarului.
17. Ca sa vezi bine, nu e nevoie sa vezi prea mult.
18. Sa nu crezi in ceva decat dupa ce ai cerut parerea propriilor simturi.
19. Omul intra in lume cu capul.
20. Mergi alaturi de gloata; niciodata in mijloc, nicicand in frunte.
21. Sprijina-ti viata pe un alt tu – insuti.
22. Puneti sufletul sa arda in flacara gandirii. Curand sufletul isi va vedea aripile de acvila.
23. Nu face din trup mormantul sufletului.
24. Reveniti cateodata asupra propriilor pasi, dar nu priviti niciodata in urma.
25. Pregateste-te prin tacere pentru marea ta menire.
26. Trebuie multe picaturi de aer ca sa umfle panzele unei corabii si s-o faca sa inainteze.
Trebuie multe picaturi de intelepciune ca sa faci sa inainteze gandirea cu un pas.
27. Cand vrei sa-i inveti pe oameni adevarul, toata lumea trebuie sa te auda, nimeni sa nu te vada!
28. Ce este moartea? – Adevarata moarte este ignoranta. Cati morti printre cei vii!
29. Intelege cat poti din cartea Naturii si nu-ti chinui capul cu ce a ramas; ceea ce nu stii sa citesti, nu te priveste.
30. In ce sta fericirea? “In a fi in armonie cu tine insuti.”
31. Nu incerca sa imiti fericirea altuia; fii fericit in felul tau.
32. Invata sa vezi mai departe decat pot ajunge privirile tale.
33. Apara adevarul: nu-l razbuna.
34. Priveste-te, traind.
35. Ca sa vezi bine, nu e nevoie sa vezi prea mult.
36. Sa nu spui vreau decat dupa ce ai spus pot.
37. Nu te lauda ca stii multe: nu cantitatea, ci impartirea inteleapta a luminii te face sa fii luminat.
38. Fericirea nu sta in a trece drept intelept, ci in a fi intelept.
39. Omule intelept! Nu esti decat un bob de roua in valurile amare ale vietii.
40. Intre greseala recunoscuta si repararea ei nu lasa sa fie o distanta mai mare decat aceea dintre fulger si tranet.
41. O batranete frumoasa e de obicei rasplata unei vieti frumoase.
42. Sa nu ai prosteasca parere ca semenii tai nu se pot lipsi de tine.
43. Ingaduie-ti mandria indreptatita de a crede ca te poti lipsi de semenii tai.
44. Nu nazui spre victorii, la care e nevoie sa te speli pe maini dupa ce le-ai dobandit.
45. Multumeste Naturii ca nu te-a facut vrabie ori elefant: viata vrabiilor e vesela, dar scurta; cea a elefantului e lunga dar trista, viata omului e calea de mijloc dintre acestea doua.
46. Deseori natura se ingrijeste ea insasi de cel bolnav, dar nu-i da nicio atentie batranului.
47. Nu posti: abtine-te! Nu posti: fii cumpatat! Prea multa hrana te face necioplit; cu prea putina innebunesti.
48. Sa nu iei seama la laudele si soaptele multimii mai mult decat la zumzetul unui stup: e acelasi lucru.
“Este posibil ca NIMICUL sa fie cea mai valoroasa posesiune a noastra.”
“Dupa atingerea iluminarii,nimic nu se schimba de fapt. Copacul ramane tot copac. Oamenii raman exact asa cum erau si inainte. Chiar si tu ramai acelasi. Daca doresti, iti poti pastra chiar toanele sau momentele de manie, poti sa te comporti cu intelepciune sau sa te prostesti la fel ca un copil. Singura diferenta care apare este ca vezi lucrurile cu ochi diferiti. Acum, esti mult mai detasat, iar inima ta se minuneaza in permanenta.
Aceasta este esenta Contemplarii: capacitatea de a te minuna.
Contemplarea difera de extaz. Extazul conduce la izolare, in timp ce iluminatul contemplativ continua sa taie lemne si sa care apa din put. Contemplarea difera si de simtul frumusetii. Acesta din urma produce o desfatare estetica, in timp ce contemplarea genereaza aceeasi stare de minunare indiferent daca obiectul ei este frumos sau nu din punct de vedere estetic.
Copiii cunosc cel mai bine aceasta stare. Ei se minuneaza foarte des. De aceea, ei au foarte usor acces la Imparatie.”
Fericire ori suferinta?
“Suferinta va poate oferi multe lucruri pe care fericirea nu vi le poate oferi. De fapt, fericirea va rapeste multe lucruri.
Fericirea va distruge! Suferinta va hraneste egoul, in timp ce fericirea este in esenta o stare de dincolo de ego.
Atunci cand suferiti existati.
Cand sunteti fericiti, nu existati.
Suferinta aduce dupa sine cristalizare, fericirea aduce diluare.
Daca sunteti cu adevarat fericiti, veti constata ca toata lumea se intoarce impotriva voastra.
Nimeni nu suporta un om fericit, caci acesta raneste egourile celor din jur.
Fericirea este pur si simplu fericire. Cine o traieste se simte transportat intr-o alta lume. El nu mai face parte din lumea creata de om, din trecut, din aceasta istorie hidoasa. De fapt, el iese complet in afara timpului. Cand esti cu adevarat fericit, timpul dispare; la fel si spatiul.
Cand esti nefericit, esti conformist. Toti sfintii vostri au fost niste nefericiti.”
Cufundare interioara
“Să ne închipuim o plantă: cum prinde rădăcină în sol, cum dă la iveală frunză după frunză, cum se desfăşoară în floare. Iar acum să ne imaginăm lângă plantă un om. Să dăm viaţă în sufletul nostru gândului că omul are calităţi şi aptitudini care prin comparaţie cu cele ale plantei sunt mai desăvârşite. Gândiţi-vă că el se poate deplasa aici sau acolo potrivit sentimentelor şi voinţei sale, în timp ce planta este legată de sol. Acum spuneţi: Desigur, omul este mai perfect decât planta; în schimb, eu constat la el şi însuşiri pe care la plantă nu le percep şi prin aceasta planta mi se pare, dintr-o anumită perspectivă, mai perfectă decât omul. Omul este plin de pofte şi pasiuni, el este condus de acestea în comportamentul său. Referindu-mă la om, eu pot vorbi de rătăciri datorate poftelor şi patimilor sale. La plantă constat că ea urmează legile pure ale creşterii de la frunză la frunză, că îşi deschide floarea fără pasiune spre raza solară virgină. Pot spune că omul are o anumită perfecţiune faţă de plantă, dar el a plătit această perfecţionare prin aceea că a lăsat să se adauge în fiinţa sa forţelor plantei, care mie îmi apar pure, pofte, dorinţe şi patimi. Îmi imaginez că sucul verde curge prin plantă şi că aceasta este expresia legilor de creştere pure, lipsite de patimă. Apoi îmi imaginez cum sângele roşu curge prin venele omului şi cum acesta este expresia poftelor, dorinţelor şi patimilor. Fac să se nască toate acestea în sufletul meu ca un gând plin de viaţă. Îmi reprezint, mai departe, cum omul este capabil de evoluţie; cum îşi poate clarifica şi purifica poftele şi patimile prin capacităţile sale sufleteşti superioare. Mă gândesc cum poate fi distrus astfel ceva inferior din poftele şi patimile acestea, şi cum ele pot să renască pe o treaptă superioară. Atunci sângele va putea fi expresia poftelor şi patimilor purificate. Privesc, de exemplu, în spirit la trandafir şi spun: În petala roşie a trandafirului eu văd culoarea sucului verde al plantei transformat în roşu; iar trandafirul roşu ascultă ca şi frunza verde de legile curate, lipsite de patimi ale creşterii. Roşul trandafirului ar putea să devină pentru mine simbolul unui sânge care este expresia poftelor şi patimilor purificate, care s-au dezbărat de ceea ce este inferior şi în puritatea lor se aseamănă forţelor care acţionează în trandafirul rosu. Încerc să nu prelucrez astfel de gânduri numai în raţiunea mea, ci să le las să devină vii şi în simţirea mea. Eu pot să am o senzaţie care mă face fericit când îmi reprezint puritatea şi lipsa de pasionalitate a plantei care creşte; pot să produc în mine sentimentul că unele perfecţiuni superioare trebuie plătite cu dorinţe şi pofte. Aceasta poate transforma fericirea pe care am simţit-o mai înainte într-un sentiment grav; apoi, se poate anima în mine sentimentul unei fericiri eliberatoare, când mă dăruiesc gândului privitor la sângele roşu care poate deveni purtător de trăiri interioare curate, ca şi sucul roşu al trandafirului. Este esenţial să nu te dăruieşti fără nici o simţire gândurilor care servesc la construirea unei reprezentări simbolice. O astfel de reprezentare are puterea să trezească sufletul, dacă i te dăruieşti ei în cufundare interioară."
Universul nu duce lipsă de nisip
“Sunt şi oameni care în claritatea lor au dat cu mâna şi au simţit peretele de sticlă care îi înconjura. Au decis însă că ei trebuie să iasă afară. Fiecare a decis pentru el. Singur. Fiecare şi-a meşterit din nimicul ce îl înconjura unealta cu care să spargă sticla şi au reuşit. Sunt liberi. Ei nu mai sunt singuri. Încearcă să îi înveţe pe ceilalţi să iasă şi ei. Nu pot sparge peretele de sticlă din afara cuştii. Fiecare trebuie să-l spargă din interior.
Eşti singur. Cineva încearcă să îţi spună ceva, dar tu nu îl auzi. Eşti singur. Ce vei face?
Vei sparge vreodată peretele de sticlă să vezi că lumea e altfel decât crezi tu că e?
Eşti singur. Oare ce gândeşti?
Eşti o cutie de sticlă, pusă la păstrare printre alte miliarde de cutii de sticlă, asteptând să vă umpleţi de praf. Nu te amăgi că vei deveni mai bun cu timpul asemeni alcoolului cu care îţi îmbeţi minţile. În cele din urmă te vei umple de praf atât de tare că nu vei mai vedea prin pereţii de sticlă. Treptat treptat se va face întuneric şi nu vei mai vedea nimic niciodată.
Eşti singur omule. Ai tăria să gândeşti asta. Ai limpezimea să vezi asta. Sau vei sta programat în cutia ta de sticlă. Oricum vei avea multe de făcut. Te vei lipi de altă cutie veţi crea cutiile voastre mei mici, veţi adormi şi vă veţi trezi pentru a adormi din nou şi din nou obosiţi de atâta muncă depusă, doar pentru a arăta mai bine pe raftul universului pe care sunteţi aşezaţi cu cutiile voastre. Vei avea puterea omule să gândeşti şi alte gânduri decât cele care crezi că sunt ale tale?
Eşti singur. Dar dacă te uiţi prin sticlă vei vedea oameni care îţi fac semne disperate. Vei putea tu SINGUR să interpretezi semnele care îţi par atât de ciudate? Eşti norocos.
Tu măcar ai şansă să vezi nişte nebuni cum fac nişte semene ciudate. Dar primul dintre ei ce şansă a avut? Lui cine i-a facut semne. Şi totuşi el e acolo încercând să te facă să vezi dincolo.
Universul nu duce lipsă de nisip.
Deci poate crea câte sticle vrea. Poate decide să fie uman şi să le lase goale, poate decide să fie sadic şi să le facă clepsidre, sau poate fi inconştient şi să pună câte un om în fiecare sticlă. Tu eşti deja într-una. Dar nu vei fi etern. La un moment dat vei deveni nisip ca şi sticla ta şi universul va decide dacă va mai face o altă sticlă, un alt om sau dacă s-a plictisit.
Vrei să demonstrezi TU că ai fost nisip şi tot nisip vei deveni? Nimănui nu-i place nisipul chiar dacă face lucrări atât de frumoase din el. Şi scoica face perle tot din nisip.
Rămâi în sticlă, sau vrei să poţi să-ţi încânţi şi celelalte simţuri? Vrei să atingi nişte nebuni, sau vrei doar să râzi de ei neînţelegându-ţi soarta? Faţă de cine crezi că vei fi crud?
Poate crezi că vezi acum ceea ce vezi, dar eu îţi spun că nu vezi decât ce te lasă sticla să desluşeşti. Vrei să vezi cu adevărat? Vrei să fii un nebun? Dar un nebun fără sticlă?
Vei vedea omule?
Acum eşti singur…………… dar cineva te aşteaptă………”
Sa-ti faci putini prieteni. Din tine nu iesi
Caci prea des falsitatea credinta ne-o înfrânge.
Când ti se-ntinde o mâna, ‘nainte de-a o strânge,
Gândeste-te ca poate te va lovi-ntr-o zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu