marți, 14 iunie 2011

teodor dume: un fel de remiză

(scrisoare neterminată)


ştiu că nu ne-am văzut demult
nu mai contează oricum
între mine şi tine
nu-i decât un punct
în care se adăpostesc
pentru o vreme
umbrele şi mirosul greu de igrasie
care mă împiedică să te văd

nu e nici ură nici încăpăţânare
ci doar un zid umed şi înalt
cu ferestre false care nu mă lasă
să privesc într-acolo...

încerc să mă târăsc prin
smoala din zid
şi mi-e greu
presimt ceva rău
neputinţa se-ncolăceşte pe mine
şi îmi taie răsuflarea dar
mă gândesc că de fapt
toate sfârşiturile sunt părţi
care egalează distanţa dintre noi

aici în lumea mea
cu o singură moarte
e ca un fel de joc cu remiză...

***

nu nu-mi doresc nimic mai mult
decât să stau în faţa oglinzii
şi să privesc depărtările

Un comentariu:

nicolae spunea...

mi-a dacut placere sa-ti recitesc acest poem postat anul trecut pe 13 sept. este mai mult un mesaj sau observatie ca "între mine şi tine
nu-i decât un punct
în care se adăpostesc
pentru o vreme" cevastilea lucruri.

stii, am reusit sa copiez situl si i-am sters dublura facuta din teama ca se va intampla ceva cuacest spatiu, cand sunt cam incoltit de cei care vad un pericol real astfel de puneri cap la cap. (apropo, am vazut ca ai trecut pe acolo si tu)acum pun in pagina minunatiile de aici. tu teodu esti creator si poate esti interesat sa afli daca esti sau cineva ti-a lasat un semn, creatorii sunt prea rar si cititori. eu sunt si oriunde descgid pagina ma trec fiori fiindca s-a inchegat deja o lume, "o alta cale" cum scria cineva, un altfel la care visez si-n care ma refugiez, cum vrei tu sa privesti departarile stand in fata oglinzii.
ma gandesc ca o culegere cu aceste texte ar fi pentru orice cititor impatimit de cuvant un regal. dar cum sa faci? trebuie bani si acordul a 700 de autori.
multumesc pentru ca te-ai intors, e randul meu "sa ma tarasc prin smoala" aceea din zid.