sâmbătă, 9 iulie 2011
teodor dume: voi fi bătrân
lucrul cel mai firesc
lumina din veioză
se va stinge încet
şi dincolo geamul
roua se va rupe
sub tălpi
cu fiecare piatră tocită
voi înainta înspre
capătul celălalt
insesizabil o să mă uit la ceas
nicio tresărire
înăuntrul meu aceleaşi întâmplări
aceleaşi atingeri
în urmă încă o piatră tocită
trag perdeaua şi încerc
să-mi amintesc dimineaţa
în care bunicul
îşi aduna sentimentele
cu gesturi împrumutate
cotrobăi prin timp
ca într-o arhivă
şi aştept
lumina din veioză
se va stinge încet
şi dincolo geamul
roua se va rupe
sub tălpi
cu fiecare piatră tocită
voi înainta înspre
capătul celălalt
insesizabil o să mă uit la ceas
nicio tresărire
înăuntrul meu aceleaşi întâmplări
aceleaşi atingeri
în urmă încă o piatră tocită
trag perdeaua şi încerc
să-mi amintesc dimineaţa
în care bunicul
îşi aduna sentimentele
cu gesturi împrumutate
cotrobăi prin timp
ca într-o arhivă
şi aştept
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu