N. Tudor scoate la imprimanta, intr-o formula personala, a 2-a editie a cartii de debut, "duminicalii" (1996, ed rafet), careea-i adauga texte inedite cuprinzand:
-proza de un realism stringent, prin care scriitorul isi consolideaza si prelungeste in pagina, subiectiv, intamplari preluate de la personaje vii convinse ca, prin harul autorului, episoade din existenta lor vor fi transformate in literatura;
- mici poeme care, printre atatia termeni prozaici sunt advarate picaturi de euforie;
- impresii de lector care reflecta virtozitatile sau neimplinirile lucrarilor citite;
- in final autorul risca sa indrepte cu ideile proprii o estetica stramba, denaturata a societatii, printr-o scrisoare deschisa adresata omului sarac.
Intrucat despre cartea de debut am scris la vremea respectiva, voi incerca sa comentez acest ultim capitol care cheama la schimbarea lumii prin infiintarea unui organism apolitic, destinat sa rezolve in 500 de ani "problema saraciei planetare", "prin rascumpararea, patratica cu patratatica a pamantului, si reimproprietarirea, familie dupa famile, cu acestea, si invatarea lor sa munceasca" ( prin monitorizare si asistenta permanenta cu specialisti).
"Cititorule al meu -spune-, afla-ma si ridica-te! Cel ce ti-ai pus de la nastere viata la taiere, ridica-te din abandonarea in voia sortii si ajuta si tu cu putin: fumeaza cu 2 tigari mai putin intr-o luna, nu e mare lucru, si-ncepem schimbarea!" Scoasa din context, fraza de mai sus poate da impresia ca este dintr-o carte de umor, avand in vedere causticitatea si sarcasmul disperat al autorului care, traind ca un exilat in timpul prezent, s-a gandit la un remediu liniar fara a fi realizat ca omenirea este muncita ontic de o criza a sensurilor si de o nevoie spirituala in lipsa carora, indiferent de bunastarea materiala, merge spre autodistrugere.
Cei nevoiasi nu vor vedea in ideile lui N.Tudor un remediu de depasire a saraciei globale, ci o diversiune in sanul originalei democratii romanesti. E drept, strigatul declanseaza o stare de alarma fiindca atentioneaza asupra primejdiei ce ne pandeste cand coeficientul variabilitatii de constiinta atinge valori de cosmar cauzand ciuma prezentului. Insa autorul, prin textul sau, doar sugereaza un experiment filosofo-politic, hazardat, pana la proba contrarie a unui rezultat practic. Sub acest aspect il are ca precedent pe Platon care propunea inlocuirea regimului statal cu cel teoretizat de el. Sa nu uitam nici de contractul social al lui Rouseau prin care propunea ideea de a fi restaurat omul necorupt al primelor comunitati si egalitatea din timpuri stravechi pe care o considera "epoca fericita si singura autentica a neamului omenesc".
Daca trecem in ograda noastra gasim fosta dreapta romaneasca si referirile ei restaurationiste avandu-i in componenta pe N. Crainic si Nae Ionescu.
Ideea de "forta morala" e un imperativ ad-hoc de ameliorare a conditiei umane, un experiment mental, propus de ratiune autorului, iar prin text - cititorului. Mie nu mi se pare utopic, nici joc copilaresc la o varsta matura, ci un expriment atitudinal care pune in discutie o sinonimie intre intelect si social.
Autorul isi asuma raspunderea interioara fata de omul colectiv terorizat de politic si civilizatie si e convins, teoretic, ca o natura pierduta poate fi refacuta, iar, prin atribuirea unei bucati de ogor, va fi posibila coincidenta istoriei cu natura esentiala a omului. Totusi nu sunt sigur ca am inteles in ce conjunctura "forta morala" poate schimba lumea in 500 de ani. Imi reamintesc ce nu a putut concepe divinitatea feminina (in religia mozaica): li se impunea barbatilor o puritate morala si sexuala la rugaciune sau in situatii de razboi, actiune care, in mod dramatic, schimba cat de cat lumea. Sau cazul eschimosului ce-si ofera partenera de viata vizitatorului in semn de pretuire, sau al arabului care iti taie gatul cand indraznesti sa ridici un pic valul de pe chipul femeii. Reiese ca morala era, si este oricum, doar o expresie a existentei. De fapt autorul nostru considera morala a fi, prin abstractune, o categorie independenta si de sine statatoare, nu un concept care face unitatea constiintei. Astfel, N. Tudor ar fi priceput usor ca nu morala il determina pe X sa vina in ameliorarea conditiei omului sarac, ci constiinta lui. Constiinta genereaza morala, o trage dupa sine, o hraneste. Morala poate fi o dulce-ideologica(in religie, comunism, capitalism) si o dulce-parsiva cand vorbim despre individ sau grup (ex. nazism). Plastic spus: morala are corespondent prin analogie, asa cum aura corpului uman, dupa cum se stie, exprima echilibrul energetic al acestuia. In concluzie constiinta e parghia care declanseaza schimbarea in bine sau in rau a unui individ, a comunitatii sau a lumii. S-a observat ca poate fi imbunatatita calitativ sau vaduvita si de ceea ce are (de catre economic). Or fi ideile lui Marx pacatoase, dar, cele care fac epoca in orice forma ideologica, trebuie luate in serios. Daca tragem linie sub ceea ce am presupus pana aci, judecata logica ar fi ca nu "forta morala" poate schimba lumea prin improprietarirea taranului, ci o categorie universala; in speta: constiinta.
Nu doar N. Tudor, ci si oameni de stiinta, filozofi si institutii au preocuparea de a schimba lumea. Toti au ajuns la solutia, tot teoretica, a unei constiinte a umanitatii, ceva ca o noua sfera, un subconstient colectiv care, conform afirmatiei lui Ervin Laszlo, " incepe sa devina vizibil acum in constiinta individuala".
Forta moralei isi are radacinile in constiinta celui ce o cultiva. Cu o pricepere plastica N. Tudor a intentionat sa ne aduca, uzand de dreptul de a manifesta, la acest nivel de intelegere. A batut saua (morala!) sa descopere in ce masura vor pricepe cei multi. Sub acest aspect, indemnul de a renunta la 2 tigari pe luna, nu mai e banal, ci o modalitate, oricat de microscopica, simpla si imediata de cizelare a constiintei.
dumitru istrate ruseteanu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu