vineri, 21 octombrie 2011

Prof. Radulescu Lucilia: Urmele geniilor se masoara cosmic


Asezate laolalta povestirile din "Duminicalii" vadesc o anumita unitate. Ele sunt consecinta unei perspective asupra unei lumi deteminate nu strictamente de varsta biologica, mai degraba de cea intelectuala. Autorul este un nemultumit care "iubeste lumea", revoltat pe sine si pe cei din jur, care vine cu "un gand bun" ce culmineaza intr-o scrisoare deschisa.

Saracii de altadata nu seamana deloc cu cei de azi, omul de atunci nu seamana decat putin cu omul de acum, fiind neorganizat pe istoria lui, vine cu o alta versiune asternuta in timp. Oricat de mare ar fi puterea de intelegere, a lor si a noastra, intrebarile raman. Se vrea un raspuns? probabil ca nu; va ramane probabil doar dorinta de schimbare a lumii si un strigat. O dorinta imensa, simtita la Nicolae Tudor, cum creste prin cunoastere si autocunoastere, si un strigat intr-o pestera vasta ce risca sa nu fie auzit de nimeni. Ceva totusi va ramane, asa cum in arheologie se descopera in pesteri misterioase cate o urma de talpi intiparite in argila ce s-a solidificat - urmele geniilor se masoara cosmic.

Scrierea este in fapt o marturisire de credinta bulversanta adresata confratilor care cred intr-o Romanie trainica, in acest timp cand marea destramare parca se apropie cu pasi repezi. Mesajul se intrevede ca incredintare a unei taine, captata natural si deslusita - legamant de fratie cu saracii de pretutindeni. Morala nu se observa, doar proximitati. Ideile si visele care se desprind sunt un indemn la efort colectiv pentru a apara conditia de a fi. Am simtit o realitate ce vine de demult si merge catre inainte, intr-o vreme aproape paralela cu acest timp inchis. Citind, am descoperit deodata un rau subteran si roditor, caruia unii ii apartinem doar printr-un secret ocult de a exista.

Pe cerul meu sufletesc, prezenta celor care scriu ramane cu fixitatea ce o au constelatiile. Viata nu ne-a fost data sa ne plangem, dar trebuie sa ne intoarcem fata de la cei ce aduc raul si sa devenim modele facand faptele bune.

"Duminicalii" e un mod aparte de a combate deruta si marasmul ce s-au instituit in viata noastra spirituala. Am parcurs scrieri vesele, dar incarcate de obida si de revolta fata de starea natiunii si caderile fiintei umane in mocirla - o viata receptata de autor cu strangere de inima, dar si cu ultimul dram de speranta.

Niciun comentariu: