REVENIREA LA MORALA

by- Casian Balabasciuc

by Romania - Miscarea pentru Fraternitate on Monday, September 12, 2011 at 9:17am

Apăsaţi de o realitate din ce în ce mai nefastă, sătui de ipocrizii şi false valori, românii de acasă, ca şi cei pribegiţi, se dezmeticesc din letargia ce părea că a cuprins naţia şi încep să îşi manifeste nemulţumirile deja prea numeroase. Tot mai des din bezna anonimatului încep să se audă voci care se întreabă de ce trebuie să fie aşa şi nu altfel, de ce se câştigă mai bine printre străini decât acasă, de ce la noi adevărul şi minciuna par a fi tot una, de ce suntem ţara jumătăţilor şi a sferturior de măsură, de ce avem, dar ne lipseşte, de ce legile noastre sunt mai proaste decât capetele celor ce le-au scornit, de ce ne înfăţişăm lumii cu susul în jos. Tabloul sumbru al societăţii româneşti ne înfăţişează şarlatani cocoţaţi în fotolii de şefi, semidocţi împopoţonaţi cu titluri academice, o clasă politică lipsită de orice credibilitate, instituţii compromise şi ineficiente, un sistem medical grav bolnav, dacă nu chiar în agonie, un alt sistem, cel educaţional, deficitar şi lipsit de performanţe. Inteligenţa românească, câtă mai este, se risipeşte în cele patru vânturi atrasă de ofertele consistente ale celor care o doresc, dar şi alungată fără discernământ din ţară. Resursele naturale, câte au mau rămas, devin pradă facilă pentru profitori subtili şi lipsiţi de scrupule, care pândesc de pe alte coclauri deruta naţională. Iar exemplele de anomalii care pun în pericol independenţa naţională pot continua, căci sunt destule.

Care este cauza care a adus societatea românească în pragul unui dezastru ? Probabil că toate pornesc de la abandonul moralităţii. Sănătatea unei naţiuni stă în legile şi manifestările ei care, la rândul lor, sunt tributare moralei. „Nihil sine Deo” era pe vremuri deviza casei regale, recunoscându-se prin creator autoritatea morală supremă. Fără o morală solidă orice bună intenţie este sortită eşecului, fapt dovedit în atâtea rânduri în istoria universală. Destrămarea marilor imperii a fost mereu precedată de decăderea morală a societăţii, care se producea de fiecare dată pe urma alterării morale a claselor conducătoare. Schimbarea orânduirilor sociale, la fel...

Morala nu este un capriciu, un moft sau o modă. Este însăşi garanţia conservării unor relaţii sociale ajunse la un anumit stadiu de dezvoltare armonioasă. Abdicarea de la morală conduce inevitabil la dispariţia cadrului necesar existenţei unei societăţi.

Dacă pentru România şi poate chiar pentru omenire se mai poate face ceva, acest lucru nu poate fi decât o revenire hotărâtă la morală, o reconsiderare matură a valorilor şi o reinstalare a normalităţii. A afirma că acest lucru nu mai este posibil echivalează cu sentinţa că societatea nu mai are şanse de perpetuare. Unica salvare rămâne în spirit.

Fără Dumnezeu ne rămâne nimicul...