joi, 13 martie 2014

teodor dume> semnele luminii


stau între VIAŢĂ şi MOARTE
şi nu sunt hotărât
pe cine să aleg
afară plouă mărunt
pământul înghite fiecare strop
cuibărindu-mă între gânduri aidoma
pruncului între braţele mamei
aştept imaginaţia să-mi dea forma
prin care să ies ca o prezenţă

înainte de toate vreau să fiu
sămânţa ce-mi poartă zvâcnirea
în propriul pământ

când eşti sămânţă
te descompui în primăvară şi
devii spaţiu
dăruind tuturor semnele luminii

Niciun comentariu: