joi, 13 martie 2014
teodor dume> semnele luminii
stau între VIAŢĂ şi MOARTE
şi nu sunt hotărât
pe cine să aleg
afară plouă mărunt
pământul înghite fiecare strop
cuibărindu-mă între gânduri aidoma
pruncului între braţele mamei
aştept imaginaţia să-mi dea forma
prin care să ies ca o prezenţă
înainte de toate vreau să fiu
sămânţa ce-mi poartă zvâcnirea
în propriul pământ
când eşti sămânţă
te descompui în primăvară şi
devii spaţiu
dăruind tuturor semnele luminii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu