micimanii (scris de Andrei Florian, preluat de pe europeea.ro, FRAGMENT)

Am fost tentat să scriu un eseu despre mafia românească, dar am renunţat din comoditate şi din simplul motiv că cititorii de poezie de pe acest site mi-ar ocoli textul, plictisiţi de o înşiruire de date şi nume străine de cercul lor şi de preocupările lor. Am observat că şi aici, ca oriunde în lume, scandalul face rating, aşa că am ales să scriu un pamflet, chiar dacă combinaţia dintre pamflet şi mafie este una bizarăHai să schiţăm portretul micului mafiot, soldatul din mafie, anume acel personaj care, angajat fiind şi plătit din bugetul statului să ne servească pe noi, cei ce îi plătim solda, vine regulat să îşi ia tainul şi să ne jupoaie. Este inspectorul, funcţionarul din absolut orice instituţie a statului, poliţistul, vameşul, etc. De regulă, acesta este un tip ce se scaldă în admiraţia de sine, genul de individ care se laudă cu maşina, cu casele sale de la munte, de la mare, cel care, într-o dicuţie privată alege întotdeauna să povestească despre ce i s-a întâmplat lui la serviciu sau cum a luat el cea mai mare şpagă din viaţa lui. Cunosc un avocat care îmi povestea cum, dintr-un simplu şantaj, un coleg de-al său şi-a tras un Audi A4. De asemenea, cunosc un ziarist care povesteşte cu nonşalanţă cum s-au îmbogăţit unii dintre confraţii de breaslă din simplul motiv că au semnat articole pe care nici măcar nu s-au obosit să le scrie. „Comenzile din presă întotdeauna vin în plicuri sigilate aduse de băieti cu muşchi şi ochelari de soare”, îmi spunea respectivul ziarist, încercând să mă pună în temă. Mă rog, lista continuă, şi sunt convins că fiecare dintre voi poate completa lista cazurilor particulare, dar eu îmi doresc să mă ocup de tipologia micului mafiot şi de modul în care sunt ei organizaţi la acest nivel. Ca să simplific terminologia acestor mici mafioţi, îi voi numi de aici în colo” micimani”. Micimanii sunt organizaţi, , aparent, după breasla în care operează. Se pot distinge dintre ei micimanii funcţionarilor publici, micimanii din justiţie, micimanii imobiliari, micimanii din poliţie, şi micimanii din sănătate. Micimanii se cunosc între ei şi caută să strângă legăturile”profesionale” stabilind relaţii de prietenie bazate pe servicii reciproce. În acest fel, exact desupra capetelor noastre, micimanii îşi construiesc un mic dar eficient aparat opresiv, finanţat de şpăgile noastre fără de care nu poţi obţine o autorizaţie de construcţie, nu te poţi aştepta ca să-ţi recuperezi în justiţie paguba produsă proprietăţii tale de un oarecare hoţ, iar, dacă hoţul nu cotizează la poliţistul responsabil cu siguranţa ta, va trebui să „stimulezi” organul ca să prindă hoţul. Ori, dacă te-a mai pus dracu să îţi descizi şi o firmă, va trebui să cotizezi la micimanii de la mediu, la micimanii financiari, la micimanii pompieri, of Doamne, sunt mult prea mulţi ca să continui lista.Fiecare miciman cotizează, la rândul său, caporalului-miciman. Caporalii-micimani cotizează, la rândul lor, sergenţilor-micimani. Dacă socotiţi ca cel mai neproductiv miciman, din activitatea lui umilă, începe să îşi numere profitul lunar începând de la o sumă de 3 000 – 4 000 de Euro, imaginaţi-vă ce caşcaval primeşte caporalul, socotind că micimanii au datoria să verse cam o treime, sau chiar jumătate din spagă, acestuia, pentru a rămâne în funcţie. Închipuiţi-vă cum ar fi să aduceţi lunar în contul bugetului familial sume ce se ridică, în lunile bune, la valori ce depăşesc 10 000- 15 000 de Euro, şi asta doar din şpagă.Micimanii-bărbaţi, de regulă, sunt burtoşi, poartă ceasuri scumpe, lanţuri groase de aur, ascultă manele, se dau în masini de lux, vorbesc la telefoane „bengoase”, iar din meniul lor nu lipsesc micii pe care îi stropesc mai întai cu Whisky, ciorba de burtă, şi ceafa la grătar.Micimanii-femei, sunt boite accentuat şi cu prost gust, strident îmbrăcate, îşi etalează ostentativ bijuteriile şi, asemenea bărbaţilor micimani, sunt posesoare onorifice a mai multor kilograme în plus.În contrast cu micimanii, caporalii trec neobservaţi, încercând să-şi ascundă opulenţa în maşini mai modeste, cei mai mulţi dintre ei optând la maşini de producţie autohtonă, plasându-şi averile rudelor de încredere şi cât mai departe de casă, la mătuşi......Bun, veţi spune, nimic nou, că doar nu ai descoperit tu America şi nici apa caldă.