Pâinea se vinde pe stradă
Pâinea se vinde pe stradă
mai ieftină ca de obicei
prin magazine unii se revoltă împotriva cuiva
pe care l-au cunoscut abia ieri
la cină se bea se fumează ţigări ieftine
cărţile se ard rând pe rând pentru că literatura a devenit subiect imaginar
la cafeneaua Paris se discută despre lupta oamenilor cu traiul
cultura e un mijloc propice de a te răzbuna pe o anume stare depresivă
melancolia aduce o nouă plictiseală
stau pe scaunul din spate şi nu mai răspund provocării
aruncată ca o mănuşă societăţii
pe care nu o mai înţeleg
pâinea se vinde pe stradă
toţi sunt scârbiţi
e o farsă această discuţie despre necunoscut
câinii latră pentru a trezi în fiecare
instinctul primar
nevoia de celălalt e un gust amar
o armonie bolnavă se naşte încetul cu încetul
pe la colţuri se mai povestesc întâmplări de foarte demult
pâinea se vinde pe stradă
eu nu zâmbesc
nu ard manuscrisul
sunt mereu clipe fără sens idee sentiment.
Vorbe ce nu aduc nimic
despre mine vorbesc cuvintele
despre oamenii de lut vorbeşte cerul
despre fluturii nopţii vorbesc pictorii
despre mama vorbeşte bucata de ceară de pe deget
despre tata vorbeşte părul cărunt
despre bunica vorbesc anii ce atârnă ca două bârne în spate
despre bunicul vorbeşte gerul din coaste
despre voi vorbeşte patima de a scrie sub nucul din curtea interioară a visului
pretutindeni mâini sculptează chipuri de necunoscuţi
şi despre ei se vorbeşte pe sub balcoane
despre nuduri se discută fumând ţigară după ţigară
despre vecinul cu câinele urât vorbeşte doamna de la aprozar
despre noi toţi scriem fiecare la rândul nostru despre cuvinte
cine să le ascundă sub piele decât păianjenul cu cearcăne.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu