miercuri, 21 octombrie 2009

am recitit: Marinescu Victor

trebuie să vezi şi îngerul vagabond

nu e totuna
e spaţiul dintre ce rămâne
sau niciodată
ai tu mâinile mele să nu cazi
ori
poate gândeşti
că e uşor
pentru că la dracu’
în realitatea asta unde şi-o trag toţi
suntem mizeria
nepăsarea
durerea care pătează
nimic nu e la fel
iar orgasmele noastre sunt animale flămânde
care orbesc
doar pentru a ajunge la timp
să îşi prefacă ochii
gura dintre noi
ori
pielea ta albă
pentru care sincer vorbind
am făcut o obsesie

când mă gândesc la G
am aşa un sentiment de căcat

Niciun comentariu: