ortholost
cel mai greu este să acceptăm
că dumnezeu se răzgîndeşte
ultima dată cînd a făcut-o
l-am omorît
prea furioşi
un ritual ne mai putea linişti
apele din tîmple
o declaraţie
un semn pentru toţi
că dumnezeu nu se răzgîndeşte
că dumnezeu gîndeşte ca noi
stă alături de noi în văgăunile noastre
urăşte ca noi
mănîncă la fel ca noi
îşi bate nevasta ca noi
se bărbiereşte ca noi
citeşte biblia ziarul ca noi
şi mai ales nu se schimbă
dar nu
a trebuit să vină cu ideile lui teribiliste
ideile lui despre oi
despre pietre despre seminţe
despre sînge
ca şi cum pentru noi totul ar fi fost o joacă
oare cînd va înţelege dumnezeu
că trebuie să facă ordine
că toţi ăştia sînt nişte netrebnici
gîndacii ăştia scursurile
lepădăturile ăstea fără ţară
pentru care nu va plînge nimeni
pe care nimeni niciodată nu îi va căuta
la morgă
oare cînd va înţelege dumnezeu
că toţi ăştia sînt amestecaţi corciţi
că nu au sîngele nostru
pur
că dacă vrea să iasă ceva de capul acestei lumi
trebuie să fie bărbat
să se facă de temut
să dea cu pumnul în masă
cînd va înţelege dumnezeu
că nu e timp pentru alternative
pentru iertare
sau pentru o altă cale
mai bună
cînd noi toţi sîntem gata să plecăm
o dată la o mie de ani
pe calea unei cruci
adevărului nostru
să îi fim
amin
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu