am citit: ilinca nistor

plăcere pentru corp

Pe stradă am trecut pe lângă o pereche de îndrăgostiţi
aşa că am prins din zbor câteva cuvinte.
Şi nici măcar nu erau cuvinte, ci sunete
care se mişcau între ei lent şi cu atâta delicateţe.
Îmi dau seama cât îi va durea pe fiecare despărţirea -
ea se va sinucide, el va pleca pe front în Irak sau Ciad,
unde cadavrele mişcă ori se înşiră pe străzi ca nişte conserve.

Vin sărbătorile, corp al meu, şi tu ce vei face?
Oamenii pot fi salvaţi prin conectarea la aparate.
Ceva simplu care să nu producă nici o reacţie:
o maşină care să suplinească mitocondriile din celule, o maşină
care să îndeplinească funcţiile sinapselor,
o maşină care să producă mişcare în locul muşchilor ce se vor atrofia,
o maşină care să permită inimii să continue să pulseze.
Corpul trebuie să rămână nemişcat. Aceasta este perfecţiunea.
Plăcere pentru corp. Şi tu corp al meu ce vei face?

Acasă am făcut duş până când degetele de la picioare
au devenit albe şi s-au încreţit – am numărat 14 încreţituri pe degetul mic,
decise de o combinaţie de factori
constând în elasticitatea şi suprafaţa pielii, timpul de expunere şi temperatura,
compoziţia apei şi aerului, vechimea smalţului căzii şi alte câteva lucruri
pe care le-am uitat între timp.

Am ieşit prin parc. Pe o alee o broscuţă a ţopăit sperită de paşii mei.
Am privit în toate părţile şi am ţopăit câţiva metri alături.
La celălalt capăt un paznic a strigat nopţii ceva neinteligibil.