Ma privea aproape socat. Nu intelegea cum puteam amuti din cauza unor cuvinte pe care le asezase pe o foaie. Nu intelegea cum puteam fi afectata de realitatea in care au trait oamenii de la daci pana azi. Credea ca e singurul care a realizat ca vremea e efemera, ca nu putem alege cand sa traim sau cand sa murim. Ca, desi visurile sunt cele care se presupun ca ne tin in viata, se vor risipi ca fumul si abia daca ramane in urma numele. Credea ca nu poate afecta versul sau: „ Paianjeni sunt anii si zilele”. Vazandu-l atat de confuz, l-am intrebat:
-Si daca spun ca timpul e o inventie a oamenilor, ca nu depindem de vreme, nici de un nume lasat pe o carte? Ca visele ne pot salva de la moarte, iar realitatea este in noi si nu in afara noastra? Cred. In ciuda a tot... cred ca exista un El care nu ne va abandona viermilor!
Chiar daca "fum si umbra sunt toate, visuri si pareri".
2 comentarii:
randuletele tale sunt parca un raspuns dat lui marin al meu, cu acolada miron costin, viiata lumii acesteia si a celei viitoare. as fi onorat sa stiu ca textul meu te-a incitat sa protestezi afirmand ca dumnezeu nu ne abandoneaza viermilor.
ce bine ar fi sa fie cum zici!
Miron Costin spunea in poezie cam ce spuneai si tu. Si pentru ca intre doi pesimisti, e imposibil sa nu se afle un optimist, am hotarat sa intervin.
Si chiar cred. Intotdeauna cred in ceea ce scriu.
Trimiteți un comentariu