A apărut o eroare în acest obiect gadget

sâmbătă, 5 decembrie 2009

am citit: "Justificare absurdă pentru o lacrimă de înger " (florian abel)

Aş vrea să pot să spun că îmi mai pasă,
Că aş lupta spre-a ninge bucurii
Pe golul răsfirat sub orice casă
În care Domnul uită de copii.

Nu pot, am întrebat de-atâtea ori,
Cu-ncrâncenare sau cu gând cucernic,
De ce-s atâţia ochi întrebători
Şi-un singur Dumnezeu atotputernic?

Nu pot, căci n-am avut nici un răspuns
Pentru sărmana, draga mea micuţă,
Atunci cănd am zărit-o, pe ascuns,
Cum culegea o lacrimă-n ghetuţă.

Nu pot, nici nu mai e durerea mea,
Decât cu nepăsările mai sânger;
Cunoşti un paradis care-ar putea
Răscumpăra o lacrimă de înger?

Pământul geme de marionete
Iar lor le sunt lacheii sfinţi şi moşi
Ce strâng, umili, suspinele în ghete,
Sub cerul plin de zei neputincioşi

Niciun comentariu: