A apărut o eroare în acest obiect gadget

marți, 1 decembrie 2009

RETROSPECTIVA NOIEMBRIE 2009

(Citire contor: 2125-2907 (780 accesari unice, 26/zi).
Observatii:
-FM a avut o persoana interesata, DoDu, dar si-a pierdut foarte repede interesu'. De ieri se intereseaza altcineva, sa vedem pentru cat timp?
- indraznesc, pentru relaxare, sa clasez versurile lunii:
"trebuie să faci ceva
orice
pentru că nu îmi găsesc chiloţii
şi nu pot să trec peste asta
" (lista ramane deschisa)
-urmeaza decembrie.


46xxBRAIN:
"Oamenii iubesc (sau cel puţin aşa vor ei să creadă) şi se consumă în trăiri ieftine. Puţini sunt cei care fac deosebire între lumină şi bec. Becul poţi să-l schimbi, de lumină nu te saturi."

IONELIA CRISTEA:
"Probabil că aşa trebuia să se întâmple
să înţelegem orice altceva
să nu înţelegem orice altceva
să înaintăm în inimi care se transformă în alte inimi"

NORMALLIVES:
"Haideti sa ne sculam din “somnul cel de moarte” al indiferentei noastre si sa punem osul la treaba. Atunci va fi bine de noi."

ILINCA NISTOR:
"Corpul trebuie să rămână nemişcat. Aceasta este perfecţiunea.
Plăcere pentru corp. Şi tu corp al meu ce vei face?"

ECATERINA BARGAN:
“când cerul se înnegreşte cu păsări negre care ştiu a zbura
nu mai vrei să fii chibritul ars în cutia neatinsă
larva care se zvârcoleşte din grădină-n grădină
dintele bolnav şi piatra ruginită în plămâni
nu mai vrei să te doară oasele şi carnea bolnavă de om”

“e simplu să arunci cu piatră
în cel slab
când ştii că el doar se va ghemui în sine
uitându-se la cer ca la un ulcior spart în care nu se văd
dumnezeii”

ADAM RARES-ANDREI
"de astăzi nu te mai cunoaşte nimeni."

ADA SAU ARDOAREA:
"cred ca exista un El care nu ne va abandona viermilor!"

“Toti luptam. In fiecare zi ne imbarcam la flota de razboi, inghesuind in bagaje fotografiile celor dragi, curajul si dorinta de a supravietui fara a „omori” pe ceilalti. Insa, intotdeauna ne retragem la somn raniti, dezamagiti si nostalgici.”

TEODOR DUME:
“mai înspre seară
mă privesc pe dinăuntru să văd
ce-a mai rămas pentru ziua de mâine”

“voi privi
de o parte şi de alta ca şi cum
rânduielile lumii ar depinde de mine
sau poate o să mă pitesc tăcut
în pântecul zilei
vieţuind
ca albul în culoare”

“deşi uneori nu contează nimic
nici chiar dorinţa de-a avea puţină linişte
mâine va fi o a ltă zi...”

MARINESCU VICTOR
"trebuie să faci ceva
orice
pentru că nu îmi găsesc chiloţii
şi nu pot să trec peste asta"

LIVIU OFILEANU
"în general, salut cu „bună-ziua!” sau ”ce mai faceţi?”
„bine-mersi” mi se răspunde şi-atât
unii se fac că nu aud sau întorc privirea, naiba ştie de ce…
de la o vreme nu te întreabă nimeni dacă trăiești
nici dacă ziua e bună într-adevăr -
poate că toţi suntem nişte bolnavi şi mergem drept pe alee,
ne ţinem cu ochii de dunga orizontului,
vorbim cu cineva şi nu suntem acolo în vorbire

am înţeles că nu e bine să citeşti prea mult fiin' că viaţa trece un-doi.

poate sunt un român de "ţigan-împuţit"(!)
poate că românii se plâng chiar şi atunci când nu se plâng
poate că au furat câte o conservă pentru pisici,
un automobil. dar niciodată o ţară. niciodată istoria.

acum înghite în sec şi
bătându-mi umărul cu palma, neaşteptat de trist îmi zice:
n-au furat, într-adevăr…ei au vândut-o."

Când faptul de a fi sincer e sinonim naivităţii şi principiile creştine sunt socotite nişte baliverne de oameni reduşi mintal, omul aşa-zis ”modern”, se împarte în câteva fragmente de umanitate sau non-umanitate. Fragmentarea e o consecinţă a mediului care l-a format pe individ, mediu care la rândul său a fost prelucrat tot de om, în numele emancipării rasei umane…
“românul e un macac tembelizat cu temei prin excesiva grijă a autorităţilor de a-l da jos din copac la ore fixe. Și curg, vai, în fiecare dimineaţă autobuzele cu prostiţi către imperiala nepăsare, către marele Dormitor
.”

“ceea ce se petrece în acest prezent obsedat de propria importanţă, sfidează chiar dezideratele în numele cărora a luat avânt o disciplină sau alta - anume ca acestea să slujească omului, nicidecum extincţiei lui. O abrutizare colectivă are loc prin stârnirea instinctelor primare, prin goana după vântul câştigurilor facile. Bani, bani şi iarăşi bani… Dar şi mitomanie cât poate cuprinde o arhivă de istorie.”

STANCU MARIUS IULIAN:
"testezi pentru o vreme flexibilitatea regulei
aşa că o dai puţin peste cap"

NICOLAE CORNESCIAN:
"vindea propriile tăceri. Evident că existau şi clienţi care ofereau preţuri bune în schimbul orelor de linişte."

MARIUS NITOV
"mi-e tot mai greu să sper în normalitate"

CRYSTAR:
"Crescand inveti cat de frumoasa si mareata este simplitatea…"

EMILIA ZAINEL:
"vreau aer din gura unui nevinovat
noaptea pare un cocon pentru oameni

în religia uitării
urci spre o altă răscruce
unde eu nu sunt înregistrată ca fiinţă"

ANONIM:
(Iisus)“ne învaţă să ne tîrîm, cum să murim, nu cum să trăim”

HEGHEDUS CAMELIA
"totul dispare sub molozul aceleiaşi tăceri indiferente
din nelinişte abia de-a rămas un pumn de cuvinte"

NICOLAE POGONARU:
"să dai cu vorba de Fănică
şi spune-i că n-am cu ce
să-i fac toate pomenile
că nu mai avem nici de unele
primăria ne-a tăiat ajutoru social
Costel e-n şomaj
şi intră băutura-n el
ca lumea-n autogara nord
vine iarna şi n-avem lemne de foc"

LUCIAN MANAILESCU:
“Acum, când ceasul de aur al naţiunii
atârnă la buzunarul foştilor securişti,
despre complicităţi vorbim numai de bine:
din gâtul de lebădă al spânzurătorilor
toate întâmplările şi lucrurile se prăbuşesc
în gaura neagră a memoriei comunitare”

ANDRADA IANOSI:
"E un timp în care... Nu! Nu e niciun timp în care realizezi că orice ai face, neputinţa creşte din ce în ce mai frumos, ca un fetus, carne din carnea ta, până când ajunge să-ţi fie propria imagine şi mâini salvatoare şi priviri şi gânduri. Nu mai e niciun timp în care să-ţi negociezi sentimentele. Atât poate da celălalt şi nu e vina lui ca investiţia ta i-a ridicat un piedestal de aur pe care ea, conştiinţa trădătoare, tot ea încearcă mai apoi să-l surpe. Când nu există răspunsuri sau când zilele sunt şi nopţile neogoite, mereu umblătoare, întrebătoare, răscolitoare, chinuitoare până în măduva cuvintelor, atunci nenorocita de conştiinţă mai ia câte o piatră în furia-i oarbă şi necontrolată."

MADDISH:
"Dar cel mai superlativ-relativ îngrozitoare sunt atunci când oamenii din jurul meu sunt răniţi. Atunci când îi doare foarte tare şi se simt atacaţi, neînţeleşi, nedreptăţiţi, nevaloroşi, neiubiţi şi ar vrea să-mi spună şi mie cât de urâtă este viaţa, fix atunci, nu pot decât să le vorbesc şi să le zic lucruri pe care nu vor să le audă: cât sunt de minunaţi, de talentaţi, de iubiţi, de luminoşi, de calzi. Îmi vine să le fac liste nesfârşite cu bumbişori şi argumente pentru care sunt cel mai frumos cadou pentru noi, pământenii; să le vorbesc despre ce frumoşi sunt când sunt fericiţi, ce interesante ies toate lucrurile pe care le fac cu suflet (…) De obicei, nu reuşesc să ajung nici măcar până la bumbişorul numărul trei. E normal. Oamenii nu voiau decât să fie ascultaţi."

ROXANA SONEA:
"Avem nevoie de o lume în care se spun lucrurilor pe nume cu bun-simţ. Ha! Abia aştept Romania aia! :))

CLAUDIA NICHITELEA:
"Incotr-o? Inainte. Urmam teleghidati cararile batatorite de cei dinaintea noastra si ne e aproape imposibil sa aruncam o ocheada in jungla de pe margini. Obligatoriu inainte. Oprirea interzisa. Nici o manevra nu ne e permisa, nimic salbatic, autentic, viu. Viata asta ne-a incatusat si taraim umili lanturile grele a unei democratii dezarmante. Ne este greu pentru ca timpul ne trece iar idealurile, visele noastre se sting rand pe rand, unul cate unul. Ne irita pentru nu ne-am implinit propriile asteptari iar ceva din interiorul nostru urla ca suntem lasi, slabi, mincinosi. Frustrati – n-au decat sa ne numeasca astfel… Asta si suntem de vreme ce suntem lipsiti de putere asupra fraielor propriei noastre vieti, ghidata miseleste de banii pe care ii poftim la nesfarsit si fara de care n-am putea supravietui."

SKYBURG:
"Ma deranjeaza enorm ‘linistea’ care se abate asupra promisiunii neonorate. Uneori sefii chiar ne cred tampiti."

GAITICA:
"Nu te juca cu sentimentele oamenilor si nu te pune cu oameni care se pot juca cu sentimentele tale"
"Bucura-te de viata, este oricum mai tarziu decat crezi…"

DULUSH:
Celor mai realisti decat mine, ma vad nevoita sa le raspund: “Doar – si exclusiv – datorita visatorilor am reusit sa evoluam”.

PAUL BLAJ:
"lasă-mă să mă încrunt doamne
când vorbesc prea mult
despre ceea ce numim noi speranţă"

LAURADRIHA:
"De la un anumit punct încolo paşii-s corecţi doar dacă presupun schimbări radicale ale direcţiei de mers, pentru succes nu se mai munceşte ci se trişează calculat iar norocul e o variabilă care-i urmăreşte mai mult pe oportunişti decât pe cei care-au mâncat din oliţă când erau mici."

DAN DAVID:
"Au fost satisfacţiile, meritată răsplată pentru păcatele cu care-am plătit?
Le potrivesc perechi-perechi pe cântarul măsluit din sufletul meu."

DANIEL UNCU:
"M-am saturat de prosti, de ticalosi, de spagari, de puturosi, de prost-crescuti, de incompetenti! M-am saturat inclusiv de mine pentru ca ii tolerez!"

ADRIAN CONSTANTINESCU
“Crede-mă. Poţi fi cineva. Nu mi-o băga pe asta. Că eşti şomer. Eşti prea pretenţios. Ia-o şi tu de jos. Uite, de pildă, eu. am spălat closete. Am şters babe la cur. Tot tacâmul. Crezi că umblă câinii cu covrigi în coadă. Brânză bună-n burduf de câine. Înţelege. Nu ai o stea în frunte. Ai învăţat. Bravo ţie. Da acum ce vrei? Să fii ministru? Tu nu ai şcoala vieţii. Şi uite aşa te ratezi. Băi. Nu eşti un ratat. Eşti valoros. E o chestiune de timp. Ce dacă ai 30 de ani. Nu ţi-a venit clipa. Nu te-a văzut cine trebuia să te vadă.”

INCOLOR:
"E vremea unei evadări, ia-o uşor, Ira! Nu striga, nu aluneca. Împotriveşte-te, potriveşte-te cu zborul pescăruşilor... Şi în departe ia aminte că dorul te va aduce mereu cu picioarele pe pământ. Dorul îţi va deschide aripile către cei care sunt tot aici."

ANDREI FLORIAN:
"din trei în trei luni vine moartea şi mă întreabă... liber ?
unde morţii mă-tii vezi tu că sunt liber?"

2 comentarii:

Ada spunea...

Aceste retrospective au o aroma perfecta.
Ce aroma ? Aroma preferata a fiecarui "scriitor" citat.

nicolae spunea...

cred ca am gresit in retro fiindca tabloul de bord arata 10 persoane interesate de blog, deci acel cineva s-a ascuns.
stiu ca sunt necesare aceste sinteze pentru ca, peste ani, blogul sa poata fi introspectat rapid.
nu am timp deocamdata sa ma intorc spre luni trecute si sa aduc la suprafata esentele de-acolo.
visam ca retrospectivele sa circule prin virtual pentru a fi cunoscute si a starni interesul, dar, din pacate, n-am adrese, n-am cunoscuti. chiar si aici, cu voi, tot singur sunt.