miercuri, 24 februarie 2010
am citit: "cerşesc toţi aliniaţi" (Raul Ionut Coldea)
Eu nu sunt un turist în frac
dacă drumul e plin de praf mă descalţ
alerg cu tălpile goale spre întinderea de apă
când ajung
acasă
îmi dau haina jos o agăţ în cui
îmi dau pielea jos o mototolesc o ascund în haină
poemul îl las să respire în mine
Poemul meu animal cu colţi aşteptând să muşte din hârtie
Poemul meu pasăre fără aripi privind cerul
Poemul meu umbra unui om fără trecut şi fără viitor
umbra mea cea pe care nu o las niciodată acasă
Poemul meu privind cu stupoare la unii
cum şi-au fracturat cu ştiinţă picioarele şi mâinile şi umbrele
şi cerşesc toţi aliniaţi în intersecţie
Libertăţii cu Literaturii
dacă drumul e plin de praf mă descalţ
alerg cu tălpile goale spre întinderea de apă
când ajung
acasă
îmi dau haina jos o agăţ în cui
îmi dau pielea jos o mototolesc o ascund în haină
poemul îl las să respire în mine
Poemul meu animal cu colţi aşteptând să muşte din hârtie
Poemul meu pasăre fără aripi privind cerul
Poemul meu umbra unui om fără trecut şi fără viitor
umbra mea cea pe care nu o las niciodată acasă
Poemul meu privind cu stupoare la unii
cum şi-au fracturat cu ştiinţă picioarele şi mâinile şi umbrele
şi cerşesc toţi aliniaţi în intersecţie
Libertăţii cu Literaturii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu