am citit:"strigă!" (Nicolae Popa)

dacă închizi ochii şi nu strigi,
te alegi cu o contuzie zdravănă,
te izbeşti din interior cu capul de tine.
îţi înfloreşte atunci o hematomă viorie în jurul ochilor
ca un pâlc de viorele în jurul ultimelor resturi de zăpadă.

dacă închizi ochii şi nu strigi
se cască cerul gurii tale şi te-nghite
cu dinţi, cu oase, cu inimă cu tot
de rămâne din tine doar ziarul ud
pe banca udă unde ai stat,
unde vor veni piţigoi galbeni
să ciugulească ce-a mai rămas.

dacă închizi ochii şi nu strigi
îţi creşte din creştet până-n tălpi un
clonţ de cocostârc. Păşeşti prin iarba fragedă
şi simţi cum odată cu fiece pas făcut se deschide clonţul,
iar când dai de-o primă broscuţă, încă foarte rece,
o strângi între tălpile goale, la cald,
apoi închizi ochii şi-i strigi
clonţului: - Nu! Te rog, n-o înghiţi!

şi în ochii închişi încep să susure pâraie primăvăratice...