joi, 18 februarie 2010

am citit: remus eduard stefan

Dumnezeu nu mai judecă!

Azi am fost în Kinshasa, unde l-am vizitat pe Dumnezeu, cu care eu am avut întotdeauna relaţii bune. Dată fiind diferenţa de vârstă dintre noi, nu pot spune că suntem chiar prieteni, mai mult îmi e aşa, ca un fel de tată mai mare.
Dumnezeu e bătrân. Şi, ca toţi bătrânii din lume, Dumnezeu e bolnav. Unii spun chiar că ar fi murit, dar asta nu e decât o dezinformare sau o afrmaţie neverificată. Dumnezeu e viu şi stă pe un pat, într-un azil din Kinshasa. Când am intrat la el, în salon, o infirmieră tocmai îi schimba aşternuturile şi plosca. Mi-a surâs infirmiera, mi-a surâs şi Dumnezeu. Infirmiera are pielea neagră, la fel şi Dumnezeu, doar că e brăzdată de riduri. În ciuda vârstei sale înaintate şi a sfaturilor medicilor, Dumnezeu bea un pahar cu whisky şi trage dintr-un trabuc. Tuşeşte de se cutremură pereţii cu el, dar trabucul nu l-ar lăsa nici mort!
La un moment dat intră o asistentă cu o tavă plină cu medicamente şi seringi:
- Tratamentul, Doamne!
Dumnezeu se supune, se dezleagă la şliţ şi se întoarce pe burtă. Apoi, după ce asistenta îi face injecţia, îşi mai toarnă whisky într-un pahar.
- Şi ce mai fac soldaţii mei?
Asistenta îmi şopteşte la ureche, pe un ton din care se ghicea o umbră de blândă supărare:
- De câteva zile se crede generalul Mobutu. Umblă noaptea prin saloane în curul gol şi strigă la medicul de gardă că va declanşa atacul împotriva Statelor Unite. Are ceva împotriva lui Obama, pe motiv, zice el, că "a lăsat-o pe mă-sa singură şi fără ajutor în Kenya, în timp ce el s-a mutat în Casa Albilor. Ăsta e un act de înaltă trădare şi trebuie pedepsit ca atare!” (Dumnezeu dă a lehamite din mâna dreaptă spunând că nu îl mai interesează subiectul şi că, oricum, fiecare face cum vrea.) Aseară am vorbit la telefon cu doctorul Carl Gustav Jung, care mi-a spus că l-a văzut pe Dumnezeu cum se căca peste turla unei biserici!

Asta e prea de tot! E clar, Dumnezeu a înnebunit. Trebuie supravegheat cu atenţie, cine ştie ce mai e în stare să facă? Mâine-poimâne o să se pişe pe geam şi o să spună că s-a supărat pe Noe pentru că a dus animalele la abator şi face trafic de blănuri cu braconierii.
Dumnezeu şi-a pierdut minţile; atât pe ale lui, cât şi pe cele ale cărora le-a furat de-a lungul întregii sale vieţi. Mă uit la el cum stă cu ochelarii ăia de soare pe nas, cu trabucul în colţul gurii, părând atât de liniştit şi împăcat cu el însuşi. Si cu lumea, în general.
- Doamne, uite, ţi-am adus o plasă de portocale, un pachet de biscuiţi şi nişte reviste, să îţi mai treacă de urât.
- Nenorocitule! Spurcatule! Să piei din ochii mei! Portocale îmi aduci tu mie? Biscuiţi? Reviste? Păi, ce, mă crezi copil mic? Eu vreau fripturi, femei, ţigări şi băutură. Ăstea să le duci cui vrei tu, cioroiule!
– Doamne, uite cum facem: lăsăm toate astea aici si faci cu ele cum crezi de cuviinţă. Data viitoare îţi aduc ce vrei tu, numai... să nu faci prostii!

Deodată, Dumnezeu scapă paharul de whisky peste aşternuturi şi începe să sforăie, semn că tratamentul îşi făcuse efectul. Îi ridic paharul dând restul de conţinut pe gât, pun o pătură peste Dumnezeu să nu îl tragă curentul, ies şi închid uşa.
În hol, femeia de serviciu spăla cu clor pe jos.
- Ce faceţi, aţi venit la Dumnezeu în vizită?
- Da - îi răspund plasându-i o ciocolată în buzunar. Femeia de servici îmi surâde şi trec mai departe.
- Dumnezeii mamii voastre astăzi şi mâine de negri! aud în urma mea.
Surâd de cele auzite şi merg mai departe. Cei din tribul meu se vor bucura că Dumnezeu e viu.
Să nu uit ca data viitoare să îi aduc şi câteva femei.

5 comentarii:

Ada spunea...

E ciudat acest text.

nicolae spunea...

Ca tehnica a fost simplu de scris - folosirea lui Dumnezeu ca personaj intr-un flash existential.
L-am retinut fiindca arata deruta celor care privesc in sus si asteapta, de la cei de deasupra, moralitate si justitie. Si mi-a placut fiindca fiinta umana intelege ca viata depinde de propria actiune, deci omul este puternic intr-atat incat poate sa faca pe plac superiorilor, le da ce tanjesc sa aiba, si asta pentru a adanci ridicolul.

Ada spunea...

Eu nu cred ca arata deruta.

Eu cred ca oamenii simt nevoia sa aiba un astfel de Dumnezeu, pentru a-si justifica un comportament asemanator cu acela descris in text.

E ca si cum am spune ca trebuie sa urmam modelul parintelui, dar cand parintele este perfect, il improscam cu namol. Il asortam cu propria noastra persoana si propriile actiuni.

Nu poti pretinde ca om sa fii ca Dumnezeu. Dar poti pretinde ca Dumnezeu sa fie ca oamenii pe care i-a creat.

E simplu sa fii imperfect. Poate de aceea acest subiectul textului este imperfect, cu toate ca este scris impecabil.

nicolae spunea...

Daca vrem sa vedem lucrurile asa, atunci textul este o impietate.
mie mi se pare in regula fiindca personajul plus autorul dau impresia de real prin suprapunerea realului cu dorinta de real. Ce avem? un reprezentant al tribului care merge sa-si viziteze Tatal la un spital, acolo unde dai fuga cand vezi ca cineva lipseste fara motiv. Ca era Dumnezeu acel batran sau nu, a fost spatiul de manevra al povestitorului. conteaza ca tribul s-a bucurat la vestea ca Dumnezeu este viu, deci nu a fost afectata speranta.

Danca Danela spunea...

sa nu iei in desert numele Domnului ...

ca sa scrii un text bun, pentru a fi laudata apoi ...hm....40 de zile a stat Domnul nostru Iisus Hristos in pustiu si nu a putut fi ispitit de diavol si este singurul care nu are niciun pacat ,asa in firea omului cum a venit pe pamant, dar in scrierea ta e un pacatos

mergi degraba la un preot , la un duhovnic si marturiseste ce ai facut si intreaba mai ales de ce e gresit ( preot este acela care a primit Darul Taina Hirotoniei, nu orice om care conduce o casa de rugaciuni)