A apărut o eroare în acest obiect gadget

vineri, 24 septembrie 2010

Wald despre iudaism

Henri Wald despre iudaism – o privire modernă




O carte ce merită recitită este „Înţelesuri iudaice” de Henri Wald, un filosof de seamă al României postbelice, apreciat şi de C. Noica ( v. Dicţionarul operelor filosofice , PUF, Paris, 1992), carte apărută în 1995 , la Ed. Hasefer. Autorul recunoaşte în prefaţă că istoria evreilor a început să-l preocupe mai mult cu două decenii înainte de publicarea acestei cărţi.

Cele trei elemente structurale ale iudaismului care îi conferă un loc de cinste în cultura universală sunt – secularizarea Eternului, înnobilarea materiei prin spirit şi considerarea persoanei umane ca scop suprem al umanităţii. Evreii au trăit mai mult în timp, decât în geografie, de aceea au fot mereu „agitaţi”, mereu neliniştiţi, puşi pe schimbări, reconsiderări, afirmă Wald. Viitorul este timpul preferat, adică progresul opus unui existenţialism nostalgic. Acuzaţi adeseori de ateism, evreii s-au aflat totuşi în dialog permanent cu Creatorul. Pentru iudaism „celălat” sau Tu, după definiţia lui Buber, sunt mai importante decât orice. Evreii nu acceptă să fie consideraţi mase, ei au respins orice dictatură, orice încercare de anihilare a individualităţii. De asemenea despărţirea sufletului de trup nu este o preocupare a iudaismului, ele formează un tot, iar viaţa de după moarte nu intră în concepţia religioasă a evreului, doar ca o stare nedefinită. Moralitatea individului se manifestă aici, acum, iudaismul este în primul rând etic. Cuvântul este pus înaintea oricăror alte simboluri, el este vehicolul în istorie. În Exodul se poate citi – „Şi poporul a vpzut glasurile”. Studiul, lectura au fost şi sunt preocpupările a nenumărate generaţii, începând de la vârste fragede.până la senectute. Disputa, comunicarea dintre învăţător şi ucenic este permanentă, în Talmud se spune că de la elev învaţă profesorul mai mult decât din cărţi, referindu-se la întrebările elevului.

Referitor la antisemitism este citat filosoful creştin Leon Bloy care afirma că acesta este o palmă, cea mai oribilă palmă dată Mântuitorului. În legătură cu evreitatea, cu specificul acesteia, Wald constată că evreilor le-a fost mereu teamă de iraţional, au căutat să pătrundă pe căi raţionale tainele credinţei, prin Spinoza, ale intuiţiei, prin Bergson, ale intenţionalităţii, prin Husserl, ale absurdului politic, prin Kafka, ş.a. De asemenea, nevoia de comunicare este o caracteristică generak umană, desigur şi a evreilor, astfel , martin Buber afirmă că „Omul accede la Eu prin Tu”.

Istoria evreilor este marcată şi de dilema asumării sau nu a evreităţii, fiind citat gânditorul creştin Maritaine care scria că „a încerca să rezolvi problema evreiască înseamnă a încerca să opreşti istoria în loc”. Din păcate, abia după Holocaust, mulţi şi-au regăsit apartenenţa etnică. În cartea sa, Wald se mai ocupă de gândirea profeţilor,Haskala (iluminismul evreiesc din acelaşi secol cu iluminismul francez) , influenţa elenismului asupra iudaismului, filosofia lui Levinas, religie şi mistică, opera lui Moreno( sociologie) ,ş.a. În opoziţia cu dicteurile creştinătăţii, „crede şi nu cerceta”, „crede tocmai că este absurd”, evreii au cercetat neobosit esenţa Divinităţii, a Naturii, astfel că numeroasele contribuţii la ştiinţă, cultură nu pot şi nu vor putea fi neglijate. Regretatul Henri Wald ( 1920- 2003) a fost un exemplu în acest sens – a căutării adevărului raţional.





Boris Marian

Niciun comentariu: