vineri, 24 septembrie 2010

Zicerile lui Wald

Zicerile lui Henri Wald, homo loquens- 90 de ani






În pleiada filosofilor români, care s-au impus în secolele XIX-XX se înscrie şi numele lui Henri Wald. Născut la 31 octombrie 1920, la Bucureşti, pe strada Olteni, în apropiere de Teatrul Baraşeum, el s-a stins din viaţă la 14 iulie 2002, după o viaţă de trudă, succese şi blamări peceriste de tot felul. „Un ireductibil”, spunea Mihai Şora despre prietenul său, iar Liiceanu, Nicolae Manolescu îl considerau un model şi un maestru, chiar dacă Wald nu s-a dezis niciodată de marxism. În tinereţe l-a avut dascăl pe fiul lui Bogdan Duică, a studiat cu pasiune scrierile lui Bergson, dar şi Marx, Karl Kautsky, Franz Mehring. A fost un dialectician, un marxist ne-leninist ( nu este o contradicţie), puţin agreat de regimul comunist, dar iubitor al limbii române, căreia, spunea, îi datora formarea sa, al ţării de origine pe care nu s-a gândit niciodată să o părăsească. Să ne amintim că Fundoianu, Lucien Goldman, Roudinesco, Cioran, Radu Enescu, alţi gânditori au ales Occidentul. Alţii au ajuns în închisori după 1944. Wald şi-a scris opera.- „Rolul gândirii în formarea ideilor”-Ed. Academiei 1957, „Introducere în logica dialectică” – Ed. Academiei 1959 , „Structura logică a gândirii”-Ed. Ştiinţifică 1962, „Realitate şi limbaj”- Ed. Ed.Academiei 1968, „Homo significans” – Ed. Enciclopedică 1970, „Tensiunea gândirii” – Ed. Cartea Românească 1991, „Înţelesuri iudaice” –Ed. Hasefer 1995, „Homo loquens” Ed. Hasefer 2001, multe altele, circa 20 de volume, sute de articole de nivel academic. Nu a fost membru al Academiei, ca şi criticul literar Zigu Ornea , dar a lăsat o moştenire. La aserţiunea lui Blaga- „ În domeniul menifestărilor creatoare nu există vid stilistic”, Wald a răspuns cu „ Energia creatoare a stilului”, un studiu original şi argumentat, fiind totodată o continuare a ziceri lui Buffon, „stilul este omul însuşi”. La împlinirea vârstei de 80 de ani a apărut un volum omagial, în care şi-ai pus semnăturile Alexandru Surdu, Sorin Vieru, Mihail Şora, Valentin Potopopescu, Marin Diaconu, Lucia Wald ( nu era rudă cu filosoful), ş.a.Nu se ştie exact cine a introdus, printr-un joc ingenios de cuvinte, termenul de „Waldanschuung”, de la Weltanschauung, adică viziune asupre lumii. Definiţiiile lui Wald merită atenţie – „ Definitive sunt numai adevărurile relative”...”Absolutul e asimptotic şi nu are plural”,,.” Abstracţia este cea mai mare victorie a omului împotriva vremelniciei” ... „ După milenii în care şi-au lienat munca, oamenii sunt siliţi astăzi să-şi alieneze şi răgazul” ... Antidogmatismul poate ajunge dogmatism antiideologic, antiumanist” ... „Omul este singura fiinţă care a reuşit să folosească audibilul şi vizibilul pentru a comunica semenilor săi idei”...”Mitul androginului exprimă nostalgia după vremea indistincţiei dintre bine şi rău... Între bine şi rău există o unitate contradictorie care nu trebuie evitată, ci asumată”... „Creaţia este un act de răvrătire. Omul, nemulţumit de natură, îi adaugă cultura” ... „Fără a fi liniştită, natura e tăcută. Grăitoare nu este decât cultura. Istoria culturii este creşterea distanţei dintre sensibilitate şi raţiune”...”Omul sporeşte diferenţierile, se opune uniformizării”... „Fantezia presupune spirit critic, originalitate, îndrăzneală”.” Filosofia luptă mereu pentru reîntregirea omului”... „Oboseala de a gândi devine tot mai alarmantă”...” Zeii devin vedete, viitorul se reduce la week-end, esenţa este înlocuită cu structura, explicaţia cu descripţia” ....” A gândi înseamnă a găsi adevăruri noi, a trece de la general la mai puţin general” ... „Fără idoli pot trăi doar înţelepţii. Omenirea devine periodic iconoclastă” ... „ Nu mărul care cade într-un cap, ci capul în care cade mărul duce la descoperirea legii gravitaţiei” ...”Viitorul este cea mai umană dimensiune a timpului” ... „ Omul trăieşte tot mai mult în afara lui” ... „ Libertatea este puterea spirituală care creşte între real şi proiectarea idealului” ... „ Lumea începe să semene tot mai mult cu un film şi tot mai puţin cu o carte” ... „ Râsul este o reacţie la tot ceea ce frânează mersul înainte... El nu se opune seriozităţii, sobrietăţii, nici chiar tristeţii. Râsul se opune plânsului ... Ce este remediabil nu provoacă nici râs, nici plâns”.

Am putea da pagini şi pagini cu citate, din „Confesiuni” (1998)., din multe volume ale lui Henri Wald, el este şi va fi mult timp inepuizabil, iar această afirmaţie se bazează pe o simplă observaţie a oricărui cititor- filosoful ştia să privească în viitor. Un dar, un har.



Boris Marian

Niciun comentariu: