Cine pierdfe, cine câștigă

Cine știe să piardă, învinge








Avea de toate și mustață și și era „ talent” și verb ușor,

și un venin latent,

juca și poker și era trufaș,

eu am venit, m-am socotit părtaș,

dar el avea ascuns un vechi pumnal,

am bănuit în ochii lui,

ochi de șacal, că n-are suflet, numai iscusință,

„Tu nu exiști”, spunea,

Exist, dar din voință.





Se spune că-s scandalagiu,

Că nu respect legi și cutume,

Nu sunt periculos, o știu

Doar trei prieteni și trei brune,

Sar la bătaie, cicatrice am

Cam peste tot, iar chipul meu ciudat e,

Sunt mult mai bun ori poate că eram,

Se naște răul doar din lașitate.





Zărind în mâlul apei o piele,

Potăile sorbiră tot râul, de plăcere,

Dar pielea era veche și putredă,

Un plan ce s-a înfăptuit în van.

Căci noi suntem doar coaja,

Doar frunza trecătoare,

Iar râul este timpul

Care ne duce-n mare.









BORIS MARIAN