A apărut o eroare în acest obiect gadget

miercuri, 27 aprilie 2011

am citit:http://sufletdetarfa.blogspot.com

NU MAI AM TIMP


Data: 26.04.2011
Stare psihica: buna
Kg: 54
Tigari fumate: 1 pachet si o tigara.
Cafele: 4
Alcool: 0% (momentan)
Stare sufleteasca: (ce-i aia?)
Ora: 00:01

Nu mai am timp. NU. Nu mai am timp sa sper, sa astept, sa inteleg. Nu mai am timp de minciuni si falsuri. De cuvinte frumoase spuse dupa sex, care nu reflecta nimic. De telefoane de la barbati care vor sa mi-o traga rapid si apoi sa se intoarca iubitori si satisfacuti la nevestele /iubitele lor. Nu mai am timp de stat la minciuni si povesti. De analizat fiecare gest, de analizat fiecare reactie.

Nu imi mai permit sa judec, sa intru in sufletul oamenilor, sa intru in mintea si-n simtirile lor. Pentru ca oamenii, cei pe care i-am cunoscut de-a lungul vremii, au fost superficiali si rai. Plini de ei, plini de tot, plini de orgolii ciudate, plini de nepasare si ignoranta. Si mi-am calcat pe inima de multe ori, in incercarea de-ai face sa se schimbe. In bine. Stiu, stiu, dragii mei. Cine-s eu sa vreau sa schimb pe cineva, cand insami am nevoie de schimbari si retusuri? Cine-s eu sa dau lectii? Cine-s eu sa judec si sa critic? Stiti cum e vorba aia... E ca si cum un schiop i-ar invata pe ceilalti sa ... alerge, nu? Sunt doar o (femeie)curva.

O curva care a trecut prin multe si prin multi, ca sa inteleaga niste aspecte ale vietii. Dar acum... ACUM, parca nu mai am timp. Nici sa astept, nici sa privesc in suflete, nici sa caut raspunsuri la intrebari fara sens...

Tic-tac. tic-tac. Ma dor timpanele. Timpul se scurge. Repede, ireversibil, incontrolabil. Tic -tac. Oamenii vin si pleaca. Eu raman mereu, in aceeasi casa, cu aceleasi vicii. Oamenii care mi-au trecut prin viata (pat) au luat cu ei, cate putin din mine. Si iar. Tic-tac.
Nu mai am timp. De azi, sau de maine... iau totul asa cum este. Nu mai cantaresc, nu mai analizez, nu mai fac pe psihologul poporului. Nu ma mai intereseaza ca el (indiferent care ) isi da jos verigheta sau isi uita iubita de acasa, pe care o minte si careia ii spune dulce ''te iubesc'', pentru mine..pentru trupul frumos si plin de pacate, pentru privirea si zambetul misterios, pentru parfumul pielii mele fine, pentru buzele moi si calde... De azi... NU MAI AM TIMP.

Tic - tac. Minciunile sunt dulci. Trebuie traite. Nu am timp sa caut adevaruri , in trupuri care sunt din nastere mincinoase si compromise. Nu am timp sa dezleg rebusuri, in care oamenii se joaca cu visele, cu trairile, cu sentimentele. Nu am timp sa iau adevarul de jos, desi ma-mpiedic uneori de el. E mai dulce minciuna... Tic... tac....

''sa nu te-ncrezi in mine...''

Niciun comentariu: