Nu, nu este un strigat. Pentru strigat iti trebuie putere. Si... pe cine sa strig?
Iata-ma-s ajuns la limita. Unii vor spune: sufera, sufera mai tare, numai astfel vei evolua.
Privesc in urma. Candva eram o suta de suflete intr-un tarc de lume, cum sunt gradinile inconjurate de nuiele pe dealurile unor tablourile pictate si care sunt numite "colturi de rai". Eram niste suflete si alergam dupa vanat, seara stam toti in jurul focului, dupa care ne odineam pe cate-o stanca-ncaldurita sau sub acoperis din frunze sau piei de animale. Atunci erau cativa fortosi si stiam de frica lor, aveau intaietate la orice, dar nu sufeream nici unul de foame. Filmele exagereaza ca ne omoram intre noi tabarand asupra impartelii - mancarea era din belsug. Dupa ce am invatat sa cultivam pamantul, dupa ce femeile au inceput sa se implice mai mult, a inceput sa fie din ce in ce mai frumos. Ele ne incantau cu goliciunea trupurilor in ritmul unor sunete, ne asteptau acasa cu bucurie... Si ce ne mai minunam incercand sa-ntelegem cum a fost posibil de facut toate cate ne inconjurau, si ce mirare era cand vreunul dintre noi imita sunetele din jur... Dar a venit momentul in care am fost atacati, cand am avut nevoie de un conducator si s-a stricat armonia. Acela ne-a aparat de vrajmasi, dar a descoperit si ce bine-i sa ai putere. Mirajul puterii a facut s-o vrea cat mai multi, cu atat mai mult cu cat ajungerea in structura, insemna intai privilegiul de a sta (de a nu mai merge la vanat) si a avea, astfel, totul pe tava. Astazi o conducatoare este cea mai bogata din lume, in fiecare asezare mai mare sunt cel putin 300 care au palate mari nu gluma. Eu sunt mic si nu stiu la ce sunt bune palatele, m-as uita de curiozitate, daca as vedea bine.
Un filfilozof contemporan imi spune mereu ca Dumnezeu a vrut si vrea sa traim astfel, si, sa-nteleg, mi-a desenat un triunghi in care baza este populata cu indivizii de la munca grea,la mijloc cei care ii organizeaza, adica muncesc cu capul, iar sus cei care stau. Aia de sus cica fac parte dintr-o arhistrategie divina si sunt alesi de insusi Dumnezeu. Un timp chiar am crezut prostiile astea.
Ma intreb de ce am ajuns eu aici, aici unde sunt liber intr-o patratica aproape cat un mormant, unde nu am de nici unele. Daca Dumnezeu ma vrea asa, sau sunt singurul vinovat ca am tot ales gresit. Ma intreb daca nu cumva este chiar Dumnezeu vinovat? (Mi se trage de la prapadita de libertate care-mi da, cica, intai dreptul de a gandi. Domnul acela distept, filfizofu', zicea ca nu-i adevarat, ca n-am dreptul de a gandi, eu trebuie doar sa ma supun si sa sufar!) Si mai ca-mi vine sa cred ca Cel care este in varful triunghiului, deci si sta cel mai tare, nu-i in toate apele. Auziti ce spune Isaia ca va face Dumnezeu intr-o zi "de apoi": isi va lua alesii si va face o lume in care acestia vor construi case, dar nu sa locuiasca altii in ele, vor sadi vii, dar nu sa manance altcineva strugurii, ci fiecare se va bucura de rodul muncii sale! Pai asa eram candva, vrea sa ne reintoarca la trib? Oricum, cica atunci va fi mai usor fiindca va fi o apa mare pe mijloc cu niste pomi de-o parte si de alta, pomii aia vor rodi de 12 ori pe an iar lumina va fi de la insusi Dumnezeu. Deci Dumnezeu ne urca in copaci, in copacii Sai, daca nu vor fi distrusi de stricatori inante de a face primul rod. Ca nu se exista un om nestricator in lumea asta, daca exista nu se ajungea aici.Un poet zice ca totdeauna cineva spurca albul, iar spurcatului n-ai ce sa-i faci.
Omenirea a incercat sau s-a facut ca incearca rezolvarea problemei supravietuirii, dar a dat gres, fiindca vad ca pamantul se-nmulteste in fiecare zi cu saraci. Acu vreo 20 de ani unii visau ca fiecare va munci/face cat/ce poate si va consuma cat are nevoie. Pai tot asa faceam noi in trib, plecam care-ncotro dupa vanat, puneam seara vanatul gramada si-l imparteam. Era inutil sa iei mai multa carne decat puteai manca, fiindca se strica. De aceea si vanam cam cat aveam nevoie, nu omoram tot, il lasam sa se-nmulteasca si sa se-ngrase bine.
Multi oameni se sperie de trecut, le place ca azi suntem foc de civilizati. Cum se poate cizilizatie fara foc in mijloc si cu noi roata, nu-nteleg. Stiu doar ca mi-e foame si va trebui fie sa-ntind mana sa cersesc, fie sa dau cu ea la cap. Atunci ma stia cineva, nu ma lasa sa mor nici daca eram bolnav. Azi trebuie sa faci tu o cerere de ajutor si ti-o aproba unii ( aud ca nici ajutor nu mai se da!) si nu ar fi suficient sa spui ca ti-e foame, te pun la un aparat sa vada daca intestinele chiar ti-s goale. Si-al dracului aparat vede mai mult cu un ochi, trebuie sa stai aplecat intr-o parte, si eu nu pot nici sa ma tai.
Sa pot face rost de un ban ar trebui sa stiu face ceva, dar ceva iesit din comun, si sa am si nu stiu cata experienta. Si m-am intrebat daca stiu sa fac ceva. Si nu stiu. Cred ca as putea daca-mi arata cineva, da' sa stea un timp langa mine.
Nu stiu de ce am trait atatia ani, nu stiu ce era normal sa fac, acum stiu sigur ca e un pic placut cand lesini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu